EXISTENŢA ŞI SENSUL VIEŢII

tag:blogger.com,1999:blog-11185411563388357572012-02-16T05:05:03.865-08:00EXISTENŢA ŞI SENSUL VIEŢIICartea ştiinţifică şi enciclopedică Existenţa şi sensul vieţii oferă răspunsul la principalele întrebări ale vieţii, din care spicuim: Poate fi Natura rezultatul nimănui? Există dilatarea timpului? Are lumea început (origine), dar sfârşit? Este vreo religie care deţine Adevărul? Este reîncarnarea adevăr? A coborât omul vreodată pe Lună? Dacă da, de câte ori? Când şi cum se va desfăşura al treilea război mondial? Există Armagedon-ul? Ce este acesta şi când va avea loc?Aleten Grapsimohttp://www.blogger.com/profile/11051929398226473356noreply@blogger.comBlogger11100tag:blogger.com,1999:blog-1118541156338835757.post-3098855925457508992011-05-23T07:29:00.000-07:002012-01-17T08:54:50.955-08:00<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;"><div align="left">  Ciclul EXISTENŢA ŞI SENSUL VIEŢII cuprinde următoarele bloguri:  </div><div align="left">1) ORDINEA FUNCŢIONALĂ ŞI UNIVERSUL MICROCOSMIC:  <a href="http://ordineafunctionala.blogspot.com/">http://ordineafunctionala.blogspot.com</a>   2) FORŢELE FUNDAMENTALE ALE NATURII:  <a href="http://fortelefundamentale.blogspot.com/">http://fortelefundamentale.blogspot.com</a>  </div><div align="left">3)  UNIVERSUL SIMETRIC ŞI TEORIA RELATIVITĂŢII: <a href="http://aletengrapsimo4.blogspot.com/">http://aletengrapsimo4.blogspot.com</a></div><div align="left">4)  LOGOSUL ABSOLUT - BIBLIA:  <a href="http://logosulabsolut.blogspot.com/">http://logosulabsolut.blogspot.com</a>  </div><div align="left">5) RENAŞTEREA - ISTORIE ŞI DIVINITATE:  <a href="http://renastereadivina.blogspot.com/">http://renastereadivina.blogspot.com/</a>  </div><div align="left">6) SINTEZA IESUS-DUMNEZEU:   <a href="http://aletengrapsimo1.blogspot.com/">http://aletengrapsimo1.blogspot.com/</a>  </div><div align="left">7) DOCTRINA RELIGIEI CREŞTINE ÎN ANTITEZĂ CU ADEVĂRUL: <a href="http://doctrinacrestina.blogspot.com/">http://doctrinacrestina.blogspot.com/</a>   8)ATEISMUL RELIGIOS ŞI NERELIGIOS:  <a href="http://aletengrapsimo7.blogspot.com/">http://aletengrapsimo7.blogspot.com/</a>  </div><div align="left">9) SFÂRŞITUL LUMII - MIT SAU REALITATE?:  <a href="http://semnelesfarsitului.blogspot.com/">http://semnelesfarsitului.blogspot.com/</a>  </div><div align="left">10) LEGEA - TEZĂ ŞI ANTITEZĂ <a href="http://cronicasperantei1.blogspot.com/">http://cronicasperantei1.blogspot.com</a></div><div align="left">11) LUMINĂ PENTRU MINTE <a href="http://luminadesus.blogspot.com/">http://luminadesus.blogspot.com</a></div>  Prezenta postare cuprinde:</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">- A. EVOLUŢIONISMUL - ŞTIINŢA EVOLUŢIEI FĂRĂ CREIER - B. ORIGINEA VIEŢII - C. ORIGINEA SOCIETĂŢII UMANE   </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt 24pt; mso-list: l2 level1 lfo15; tab-stops: list 24.0pt; text-indent: -0.25in;"> A.    EVOLUŢIONISMUL – ŞTIINŢA EVOLUŢIEI   FĂRĂ CREIER</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Modalitatea cea mai eficientă de dirijare a crezului omenirii este cuvântul – ca unitate lexicală. Nu există un mijloc mai convingător pentru dirijarea maselor în direcţia dorită, decât unitatea lexicală utilizată şi invocată de către liderul spiritual la modă, existent în acel moment al istoriei. Şi, în cazul de faţă, unitatea lexicală (cuvântul) este ştiinţa. Desigur, este greu să subordonezi gândul omului lucid, dar  este  foarte  uşor să-l subordonezi pe cel al omului credul şi chiar pe cel al omului superficial. De aceea, în marea majoritate a disputelor privind crezul fiecărui om cu privire la Adevăr, acestea au loc, aproape exclusiv, între două falsuri şi nu între Adevăr şi fals!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Să ne referim concret la o întrebare perfect legitimă: este evoluţionismul ştiinţă, dar religia? Incontestabil că ambele doctrine, atât evoluţionismul, cât şi religia au ca scop în sine etalarea adevărului. Nici o doctrină  nu  va suţine că şi-a propus drept scop prezentarea falsului! Marea familie a ţărilor de origine latină şi slavonă au ca religie de bază creştinismul – ortodox, catolic, protestant, neoprotestant etc. Şi tot în această familie, crezul predominant al omenirii este evoluţionismul, pe care îl declară ca fiind ştiinţă – în antiteză cu religia!! E de râs sau de plâns? Într-adevăr, situaţia este tragicomică! Şi este astfel pentru că sensul cuvintelor invocate de doctrine în susţinerea propriului adevăr, aşa cum arătam mai sus, NU reprezintă decât convenţii umane, total subiective, având doar rolul de a constitui baza doctrinei respective şi nimic altceva.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Ştiinţa, în  greceşte,  episteme  (επιστήμη)  este domeniul  de activitate umană ce constă în cercetarea naturii şi a societăţii şi în însuşirea rezultatelor şi teoriilor deja elaborate, atât în domeniul real, cât şi domeniul imaginar (închipuit). Verbul a şti, epistamai (επισταμαι) înseamnă a căpăta informaţie din diverse surse, informaţie ce poate fi adevărată (reală) sau falsă (imaginară, fictivă)! În acest precept, pe bună dreptate, evoluţionismul (biochimic – transformarea materiei nevii în materie vie, şi biologic – evoluţia soiurilor şi a speciilor), este ştiinţă, dar religia (cu diversele ei forme) ce-i ? Nu este tot ştiinţă? Dacă religia nu este ştiinţă, ci este doar religie, atunci nici evoluţionismul nu este ştiinţă, ci doar evoluţionism! NIMENI NU SE NAŞTE AVÂND ÎN SINE ŞTIINŢA (fie religioasă, fie nereligioasă), CI ODATĂ CU TRECEREA SA LA CEL DE-AL DOILEA SISTEM DE SEMNALIZARE, ÎNCEPE SĂ-ŞI ÎNSUŞEASCĂ ŞTIINŢA PE CARE I-O OFERĂ CEI DIN JURUL SĂU. Deci, fie că primeşte învăţătură ateistă, fie că primeşte învăţătură religioasă, calea însuşirii acestei învăţături este exclusiv de natură ştiinţifică!!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Ştiinţa este componenta activă, dinamică a cunoaşterii – sfera cea mai largă de informaţie a omului pe Terra şi ea are două laturi:</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  – una reală, adevărată: matematica, chimia, mecanica, statica, cinematica, dinamica, acustica, optica, ştiinţa microcosmosului, ştiinţa macrocosmosului (astronomia), chimia fizică, mecanica cuantică, geografia, geologia, biologia (structura regnului vegetal şi animal, anatomia şi fiziologia omului, biochimia, genetica...), psihologia, arhitectura, tehnologia, în diversitatea ei etc., şi </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  – una imaginară, fictivă: parapsihologia, astrologia, vrăjitoria, magnetismul, SF-ul, evoluţia biochimică şi biologică etc.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Iată  că  disputa ştiinţă-religie este o falsă antiteză, pentru că  pe de o parte,  şi  religia  este tot   ştiinţă, iar pe de altă parte că atât ştiinţa evoluţionistă, cât şi ştiinţa religioasă  nu descind din Adevăr, ci din fals şi respectiv, din adevăr denaturat!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Religia, atât în latină, cât şi în greacă (θρησκεια – treskia) reprezintă, în primul rând: legea, ritualul, stabilite de liderii puterii şi impuse maselor conduse de aceştia. Ea are la bază materialismul religios şi este transmisă omenirii prin ştiinţă!! Fiecare cult în parte posedă logìa (știinţa) sa, având asemănări  şi  deosebiri, fiind  susţinută  de  către o  literatură proprie, postată într-o sumedenie de cărţi de specialitate. În doctrina religiei creştine se găsesc, printre altele, cultul oaselor mortuare (aşa-zisele moaşte ale sfinţilor), cultul morţilor, purgatoriul, cultul sfinţilor decedaţi (necrolatria), cultul icoanelor, botezul în apă, învierea decedaţilor (reîncarnarea) etc. Toate acestea fac obiectului ştiinţei, care trebuie învăţată şi memorată.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Evoluţionismul reprezintă doctrina celei mai absurde invenţii, din toate câte s-au elaborat vreodată în istorie şi are la bază materialismul nihilist. Doctrina evoluţionismului  este  singura care, nu numai că îşi arogă exclusiv caracter ştiinţific, dar este şi total neştiinţifică, pentru că NU este compatibilă cu nici una din ştiinţele reale, citate mai sus. Singura compatibilitate este cu crezul celor care susţin doctrina.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Vom argumenta, fără posibilitate de tăgadă, cele afirmate de noi. În primul rând, această doctrină cade din start, fiind în totală contradicţie cu LEGEA NATURALĂ a sensului de curgere – de la superior la inferior, de la încărcarea energetică (pozitivă) la deficitul energetic (negativ). Orice formă de organizare a materiei, în timp, se degradează ireversibil, aceasta fiind chiar legea entropiei – legea a 2-a a termodinamicii. Deci, orice sistem determinat termodinamic posedă o cantitate de energie (determinată), pe care, pentru a trăi, pentru a exista,  o  consumă  până  la  gradul  pe   care  îl  posedă  în funcţie de propriul său randament. Sub această valoare a energiei, peste valoarea  maximă a entropiei, sistemul moare, îşi încetează existenţa. Schimbarea sensului de curgere se poate realiza NUMAI prin introducerea de energie suplimentară dirijată în sistem (din afara sistemului!). Iată că am ajuns la primul moment al adevărului: cum se poate introduce energia suplimentară necesară în sistem, pentru ca acesta să devină reversibil?</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Să luăm cel mai simplu exemplu. Hidrogenul, în mod natural, produce energie (prin oxidare violentă) datorită entalpiei de reacţie – consecinţă a energiei interne. Pe măsura consumării acestuia, entropia creşte până la valoarea maximă, în cele din urmă rezultând doar materie inertă – apa. Dar acelaşi hidrogen poate redeveni sursă de energie, dacă este separat din apa rezultată, prin electroliză! Care este motivul procesului reversibil? Energia suplimentară, din afara sistemului! </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Desigur, orice proces natural, aşa cum am spus, NU poate fi reversibil, pentru că, în primul rând, un asemenea fenomen nu prezintă nici o bază experimentală şi, în al doilea rând, nu are nici o bază logică (care descinde din Logos!). Aşadar, introducerea energiei suplimentare în sistem se poate produce NUMAI dirijat!! Şi totuşi, intransigenţa în absurd depăşeşte orice imaginaţie: natura s-a dezvoltat (a progresat!) de la simplu la complex – de la sine, fără intervenţia gândirii superioare (sic!). Iată că am ajuns la al doilea moment al adevărului: cum poate fi convins auditoriul că sistemul natural ireversibil este şi reversibil (nedirijat, fără intervenţia gândirii superioare!). </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Argumentul primordial al schimbării sensului de curgere natural (real) într-unul fals – de la inferior la superior (alias de la simplu la complex) este timpul. În timp, s-a format Universul, în  timp  a apărut  viaţa pe Pământ, în  timp a avut  loc evoluţia de la inferior la superior etc. etc... </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: center 147.65pt; text-align: justify;">  Şi pentru ca evoluţionismul să nu prezinte nici un fel de dubii, doctrina  subliniază  în  mod predilect  că nu durata perioadelor de timp îndelungat constituie impedimentul cunoaşterii, ci depărtarea lor faţă de vremurile  noastre  contemporane… </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  ...A fost odată ca niciodată, când dintr-un atom mic, mic de tot a ieşit întreaga materie de astăzi, la început  în  timpi  de  nu-i  puteai  măsura: 10-43 secunde (!), iar apoi în timpi mai mari, tot mai mari, până când în oceanul planetar a apărut o supă. (Acuma, nu-i sigur că în ocean a apărut supa; s-ar părea că în nişte bazine de concentrare, pe care le-a pregătit dinainte întâmplarea, că ea dă naştere la toate). Şi din această supă au ieşit tot felul de vietăţi, care unele au crescut foarte mult, iar altele au rămas mici, mici de tot, pentru  că  s-au adaptat la mediu! Apoi, rechinii s-au gândit că ar fi mai bine să umble şi pe pământ. (Unii dintre ei, mai încăpăţânaţi, n-au vrut să părăsească mediul acvatic!). Şi aceştia, care s-au hotărât să umble pe pământ, ar vrea să aibă şi venin şi clopoţei în coadă şi chiar să zboare, apărând astfel şi păsările, care săturându-se să tot  zboare,    s-au coborât pe pământ şi s-au hotărât să se facă, unele cămile cu o cocoaşă, altele cu două cocoaşe, altele elefanţi, altele girafe, pentru ca să le crească gâtul să mănânce frunze din copac (că portocalele nu le mai plăceau deloc!) şi, în cele din urmă s-au făcut şi maimuţe. Ei, şi din acestea, o parte a zis celorlalte: voi sunteţi prea deştepte, m-am săturat de voi. Noi vrem să devenim mai altfel; vrem să devenim oameni, evoluţionişti, care să-i învăţăm pe toţi adevărata ştiinţă despre lume şi despre cum a apărut şi a evoluat lumea... Şi m-am suit pe o şea şi v-am spus povestea aşa...   Teoria evoluţionismului este în antiteză cu însăşi evoluţia ca lege obiectivă! Această teorie inventată este total inconsecventă, pentru că nu are continuitate: nu precizează absolut nimic despre următoarele stadii de evoluţie post umane!! În forma care se găseşte, teoria statuează că omul este „capătul” evoluţiei, deci evoluţia în acest caz este parţială şi fiind şi fără creier, nu e de mirare că este astfel.     Evoluţionismul este o teorie, ca atâtea altele, care îşi arogă prezentarea secretului vieţii, de la apariţia primelor forme biologice şi până la cele din prezent. Fireşte că orice teorie care se pretinde adevăr trebuie să treacă prin „stadiul” de teoremă, pentru că un asemenea tip de teorie nu poate constitui axiomă, care, după cum se ştie, nu mai are nevoie de demonstraţie spre a fi atestată. În atare situaţie, rezolvarea teoremei se realizează în majoritatea cazurilor prin metoda reducerii la absurd. Întrucât întregul capitol face referire la această demonstraţie, din care rezultă că teoria este falsă, teorema nu poate fi atestată. Ea este totuşi admisă prin accepţiune subiectivă, având la bază credinţa negativă. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Să presupunem că teoria evoluţionistă este justă, ne mai fiind necesar în acest caz să recurgem la metoda demonstraţiei prin reducere la absurd. Ordinea evoluţiei, aşa cum e redată de teoria evoluţionistă este: ...reptile, păsări, mamifere, om. Reptilele se înmulţesc prin ouă (pe care nu la clocesc), au corpul acoperit cu solzi sau plăci cornoase, sângele rece şi temperatura corpului variabilă. Păsările au o cu totul altă structură a oaselor, a pielii: poroasă, caldă şi acoperită cu pene şi se înmulţesc prin ouă, pe care le clocesc. Mamiferele au, deasemenea, corpul poros, cald, acoperit cu păr şi se înmulţesc prin pui zămisliţi în uter, născuţi şi apoi hrăniţi cu lapte din glandele mamare. Dar vine un „martor al acuzării”, care nu vrea să fie de acord nici că reptilele au evoluat în păsări şi nici că păsările au evoluat în mamifere!! Este vorba despre un individ care are corpul acoperit cu blană, se înmulţeşte prin ouă (pe care nu le cloceşte) şi îşi hrăneşte puii cu lapte din propriile glande mamare!   Dacă ar fi să considerăm acest animal reptilă, ar trebui să aibă solzi, sânge rece şi să fie ovipar. Şi presupunând că este un produs intermediar al evoluţiei de la reptile la păsări, ar trebui să aibă atât din caracteristicile reptilelor, cât şi din cele ale păsărilor: pielea acoperită cu solzi sau pene şi îmnulţirea exclusiv prin ouă. Faptul că gura sa constă într-un cioc asemănător cu cel al raţei, pentru a-şi pescui hrana din apă, nu poate constitui argument că reptila-mamifer ar fi găină cu nas adaptat, în greceşte ορνιθορινκ (ornitorinc), ci ne arată mai degrabă o trecere de la reptilă la mamifer: pielea este acoperită cu păr, ca la mamifere, înmulţirea este ovipară, ca la reptile, hrănirea puilor este cu lapte din glandele mamare proprii, ca la mamifere. Admiterea unei evoluţii a „ornitorincului” de la reptile la păsări ar presupune că păsările pot avea glande mamare şi corpul acoperit cu blană, ceea ce e posibil doar în concepţia evoluţioniştilor! Cum o dai, cum n-o dai, tot Biblia are dreptate: întâi au fost păsările şi apoi reptilele!   Deşi ridicolul şi lipsa totală de plauzibilitate şi de logică sunt mai mult decât evidente, totuşi materialismul nihilist, cu exponentul  său evoluţionismul,  constituie  concepţia de bază a majorităţii lumii  contemporane,   despre   viaţă   şi existenţă în general. Mentorii doctrinei materialist-nihiliste nu se străduiesc prea mult în  susţinerea concepţiei  ateiste, pentru că nici nu prea au ce să susţină, oamenii de ştiinţă (adevărată) – Albert Einstein, Isaac Newton, D. Mendeleev, ca şi mulţi alţii, nefiind nici pe departe adepţii ştiinţelor fictive, precum evoluţionismul.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  De aceea, singura şansă în susţinerea aberaţiei ştiinţifice – materialismul nihilist, a fost şi continuă a fi combaterea religiei creştine, pe motiv că ar susţine creaţionismul – cauza impedimentului (!) dezvoltării şi progresului ştiinţei. Din păcate, religia creştină nu este, prin învăţătorii şi păstorii ei, nici autoritară şi nici credibilă. Liderii spirituali ai acesteia prezintă un Dumnezeu înapoiat, prolix şi, uneori chiar ridicol. Însăşi Cartea antică – Biblia, începând cu traducerea: Biblia latină vulgata şi continuând cu aproape toate tipurile de traducere, indiferent de limbă, constituie motiv de a da prilej celor creduli în susţinerea nihilismului.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Progresul, de la simplu la complex, se poate remarca NUMAI în cazul când acesta are ca motiv gândirea superioară – specifică omului (integru mental), caz în speţă, evoluţia socială (umană). Invocarea dezvoltării de la simplu la complex având drept autor pe NIHIL constituie concepţia gândirii inferioare – o gândire care necesită efort mintal minim: cam cât îi este necesar unui animal să se hrănească şi să se reproducă!... </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Omul, dacă vrea, poate deveni maimuţă, dar maimuţa nu poate deveni om, indifernt de propria voinţă şi indiferent de voinţa umană, în vecii vecilor! Faceţi o experienţă cu o rezervaţie bine determinată, în care se află mirişte, tarlale de porumb, grâu, orz, materiale de construcţie, păsări de curte, iazuri cu peşti şi introduceţi şapte mistreţi – doi masculi şi cinci femele. Lăsaţi-le şi urmăriţi-le evoluţia socială.  Conform teoriei evoluţionismului, dezvoltarea  trebuie  să  aibă loc de  la  simplu la complex, de la inferior la superior.     Aceasta ar fi cu adevărat o cercetare ştiinţifică care nu ar mai da naştere la dubii! Poate, ştim noi, vor învăţa şi mistreţii să cultive porumb, doar le place aşa de mult! Poate îşi vor construi şi case, doar au materiale de construcţie la dispoziţie! Poate se vor adapta la mediu şi vor deveni delfini, că au apă din belşug. Şi cum delfinii le sunt superiori ca inteligenţă, au toate motivele să confirme progresul natural (de la simplu la complex!). </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Nici în domeniul regnului vegetal, legea entropiei nu vrea să asculte de teoria evoluţionistă. Am avut ocazia să văd personal o livadă de meri, bine îngrijită, în care fructele erau impresionante: mari, frumoase, gustoase. Peste 4 ani, am văzut acceaşi livadă, de această dată, neîngrijită, având fructe mici, urâte, puţine şi fără gust! Legea în care eu cred (a entropiei) îmi confirmă (a câta oară!) conceptul. Legea în care crede evoluţionistul este valabilă doar... pe data de 36 decembrie anul ±∞! Fără gândire superioară sau HiperGândire, totul este evoluţionism... fără creier!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  EVOLUŢIA este o realitate obiectivă, reprezentând chiar progresul omenirii. Însăşi prima poruncă imperativă dată omului-pereche vizează evoluţia pozitivă (Geneza 1.28). Vedem de-a lungul timpului amprenta evoluţiei în orice domeniu al vieţii, exemplele găsindu-se la tot pasul: bicicleta a evoluat, automobilul a evoluat, trenul a evoluat, avionul a evoluat, construcţiile civile şi industriale au evoluat. A remercat cineva vreodată că aceste evoluţii au avut loc fără intervenţia gândirii superioare? Dacă da, să posteze imediat pe Internet! Desigur nu este o noutate pentru nimeni că însăşi societatea umană a evoluat, dar NU fără aportul direct al gândirii superioare!! Pentru  că  atunci  când  evoluţia  a  avut loc fără a se acorda preeminenţă gândirii superioare, ea s-a transformat involuţie, exemplul cel mai elocvent constituindu-l  arta, cu  precădere  muzica. Cine nu a observat că  societăţile   animaliere nu prezintă   sub  nici  o  formă calitatea evolutivă fără intervenţia gândirii superioare (a omului!), înseamnă că preferă să înghită gogoriţa pasionaţilor de ştiinţă absurdă. Păcat! În concluzie, evoluţia – lege obiectivă a naturii este în totală antiteză cu evoluţionismul – lege subiectivă a diletanţilor în cunoaştere.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Ştiţi de ce nu cred eu în evoluţionism (teoria evoluţiei fără creier)? Pentru că aşa m-a învăţat Charles Darwin! Iată ce a afirmat el când era lucid: Primele forme de viaţă apărute pe Pământ sunt datorate unui Creator, iar către sfârşitul carierei sale a mai spus: Am mers prea departe cu ideile mele, care au prins ca focul în mirişte. E adevărat că şi doctorul Eterdge, mare cercetător de fosile de la Muzeul Britanic, „a ţinut” să-mi întărească şi mai mult ce m-a învăţat Darwin, prin afirmaţia sa despre evoluţionism: 90 % din discuţiile „evoluţioniştilor” sunt curate absurdităţi, neîntemeiate pe observaţii şi nesprijinite pe dovezi, Muzeul Britanic fiind plin de argumente că părerile lor sunt false. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Desigur, neacordarea preeminenţei creierului în înfăptuirea progresului (de la simplu la complex) aparţine numai indivizilor care NU dau preeminenţă creierului!! </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Să demonstrăm acum ştiinţific dacă teoria evoluţionistă este posibilă sau nu. Orice ipoteză, pentru a fi demnă de luat în seamă, impune existenţa a cel puţin unui argument care să o susţină. Şi cum nu există nici un argument plauzibil în favoarea teoriei evoluţioniste, mentorii acesteia s-au gândit să invoce probabilitatea apariţiei vieţii din materie nevie, afirmând că această probabilitate ESTE undeva între 1/10113 şi 1/1040000, şi că orice eveniment care nu are decât o şansă la 10 la puterea 50 (1/1050) este considerat un fenomen care nu se va produce niciodată (!!) Să lămurim mai întâi adevărul despre PROBABILITATE, ca noţiune ştiinţifică. Ceea ce este ignorat şi ceea ce constituie cauza erorilor de proporţii în actualul  concept  al vieţii  şi al  existenţei  în  general, constă  în faptul oamenii de ştiinţă din zilele noastre aplică probabilitatea la tot felul de ipoteze, care nu au nici o legătură cu realitatea – bazată pe experiment sau logică !!! Probabilitatea este un fenomen natural, matematic, care ne oferă date, măsurători despre diverse realităţi concrete, multe din ele greu accesibile, necesare elaborării de teorii ştiinţifice, tehnologii etc. În acest precept, probabilitatea (ca fenomen) este specifică realităţilor reiterative şi ea are ca fundament dualitatea: posibilitate minimă–posibilitate maximă!! Deci, esenţa probabilităţii o constituie POSIBILITATEA ca realitatea căreia i se aplică această probabilitate să fie o certitudine şi nu o simplă presupunere, aşa cum este în cazul probabilismului. Astfel, dacă se aruncă o bilă metalică cu diametrul de 1 cm, spre un orificiu de 1,5 cm, aflat la o distanţă de 20 m şi o înălţime de  2 m,  este  cert  că  acea  bilă  va  trece  prin orificiu, chiar dacă într-o proporţie foarte mică, de aproximativ 0,1 %. Deci, probabilitatea ca bila să NU treacă prin orificiu, adică improbabilitatea, este de 1000:1, motiv pentru care, trecerea bilei prin orificiu nu este tabù, aşa cum arătam anterior, dimpotrivă, fenomenul de trecere a bilei prin orificiu este posibil şi totodată cert!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Tot astfel, electronul care descrie „sfera” atomică are probabilitatea de a se afla într-un punct oarecare al suprafeţei descrise, de peste 99 %. În orice punct al sferei atomice, mecanic, electronul este prezent. Probabilitatea, în acest caz, este, practic, egală cu unu, datorită vitezei enorme a electronului şi suprafaţei atomice infime. Dar, este la fel de adevărat că, în cazul în care am testa prezenţa electronului  într-un punct de coordonate x, y, z, presupunând a avea o viteză de un miliard de ori mai mică, probabilitatea ca electronul să fie în acest punct ar fi foarte redusă, improbabilitatea, în acest caz, tinzâd spre 1!   Deci, este  cert  că  posibilitatea  de   existenţă  a  electronului   în   orice   punct   al suprafeţei atomice este un adevăr care nu poate fi pus, sub nici o formă, la îndoială. Iată că probabilitatea minimă nu reprezintă o incertitudine ca  fenomenul  respectiv  să  aibă  loc  în  contrast  cu  probabilitatea maximă, ci o certitudine şi o funcţie dependentă de a patra dimensiune a spaţiului tetradimensional, adică de timp. În concluzie, orice ipoteză a cărei probabilitate există valoric, chiar dacă aceasta tinde către zero, constituie o realitate a cărei existenţă este certă şi nu precară!!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Pe baza analogiei cu probabilitatea reală, oamenii de ştiinţă atei (religioşi şi nereligioşi) au extrapolat probabilitatea la originea existenţei (naturii) şi a vieţii, elaborând teoria nihilistă a materialismului, ce statuează drept autor al existenţei şi al vieţii întâmplarea. Întâmplarea reprezintă acţiunea verbului a se întâmpla, a se produce, a avea loc, fiind un efect şi nicidecum cauză primară!! Invocarea drept cauză primară a unui efect (indefinit!) constituie una din cele mai mari aberaţii ale gândirii umane. Desigur, inspiratorul (mentorul) acestei inepţii umane nu este omul prost, ci spiritul viclean, care transmite celor naivi, superficiali, infatuaţi şi lesne încrezători tot felul de teorii goale de conţinut, respectiv, de logică şi de orice fel de experiment! Pentru că vom vedea că acceptarea unei probabilităţi minime a ipotezei nihiliste este o capcană, care provoacă o dispută între matematicienii (şi fizicienii) care susţin că sub o anumită valoare a probabilităţii, aceasta oferă informaţia că fenomenul în cauză nu se mai produce, şi adepţii evoluţionişti, care susţin că atât timp cât probabilitatea este valorică, posibilitatea ca fenomenul să se producă există, chiar dacă valoarea acestei probabilităţi este foarte mică!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Stratagema în care sunt atraşi oamenii de ştiinţă superficiali  (din păcate,  cum  e  majoritatea  celei de astăzi!)  este  oferta disputei între două falsuri şi NU între fals şi adevăr! Şi  una din tehnicile  prin care este strecurat falsul  în aceste ipoteze, este preconizarea definiţiilor parţiale şi nu complete referitoare la diverse realităţi. Exemplele sunt numeroase în acest sens. Astfel, sufletul este definit ca fiind spiritul (duhul) care sălăşluieşte în fiinţa vie şi care iese din trup, la deces. Alţii definesc sufletul ca fiind entitatea umană, în carne şi oase. Alţii, că ar fi o entitate diferită, paralelă cu trupul viu etc. Toate aceste opinii constituie motive de dispute interminabile, care, în final, nu duc la nici un numitor comun, ci doar la sectarism, sub diversele lui forme. Dacă s-ar accepta definiţia completă, s-ar ajunge la adevăr. În acest precept, sufletul, în greceşte psihe, reprezintă în primul rând entitatea umană în stare biologică, fiind o trihotomie: trup, spirit (duh), nous (minte). Trupul (biologic) reprezintă individualitatea şi suportul pentru celelalte două elemente ale trihotomiei:    spirit-ul („inima” – simbolul şi centrul vieţii) şi nous-ul („creierul” – simbolul gândirii, creaţiei şi al coordonării). Iată că acceptând definiţia completă, sufletul este şi spirit şi trup însufleţit şi psihic. Desigur, nu putem afirma despre un trup defunct că este un suflet, dar că acesta a fost un suflet!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Tot astfel, aplicarea probabilităţii ipotezelor care nu au nici o legătură cu realitatea, reprezintă, cum am mai spus, doar motiv de dispute între două falsuri, care, fireşte, nu are cum să ducă la adevăr. Şi nu se poate ajunge la adevăr dacă, mai întâi, nu se stabilesc criteriile care să constituie temelia cercetării, temelie care să fie asemenea stâncii şi nu a nisipului sau a suprafeţei mărilor şi oceanelor.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  În concluzie, probabilitatea NU se poate aplica ipotezei materialist-nihiliste, pentru că în acest caz, probabilitatea ca fenomenul să fie real NU este minimă, ci ESTE ZERO!! Or, o probabilitate nulă nu mai este probabilitate! Ea poate fi, totuşi, valorică  în  cazul  când  autorii  ipotezei  împreună  cu raliaţii acestora sunt adepţii absurdului.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Aşa cum arătam mai sus, nu se poate elabora o ipoteză care să reprezinte adevărul, fără ca ea să treacă TESTUL experimental şi logic. Unul din numeroasele exemple care se încadrează în acest tipar, este chiar ipoteza materialist-nihilistă, aşa-zisul evoluţionism. La testul logic, teoria (ipoteza) cade lamentabil: nici o ordine funcţională nu a luat naştere de la sine; orice ordine funcţională este rezultatul exclusiv al gândirii. În acest precept, dacă o ordine funcţională simplă sau complexă NU poate fi rezultatul nongândirii, cu cât mai mult, ordinea funcţională hipercomplexă NU se poate naşte fără a avea ca autor HiperGândirea?!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  La testul experimental, situaţia este deja rizibilă, hilară. Numai o minte alienată poate „evolua” un vultur într-un măgar sau un rechin într-un şarpe cu clopoţei! Numai o minte arierată poate explica prezenţa mameloanelor la masculi sau penajul la păun, prin adaptarea la mediu! Desigur, exemplele „ştiinţifice” din ipoteza materialist-nihilistă (ce constituie cel mai înalt grad de aberaţie umană) sunt nesfârşite. A încerca să demonstrezi absurditatea teoriei în cauză, înseamnă a pierde timpul şi a te coborî la un nivel de gândire subinfantilă.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Iată că primul argument în favoarea evoluţionismului cade lamentabil atât la examenul ştiinţific, cât şi la cel logic şi experimental, aşa încât, singurul argument rămas în favoarea epocalei concepţii materialist-nihiliste, de care se agaţă adepţii acesteia, rămâne atacul furibund asupra creaţionismului, ca fiind „opera” susţinută de religia creştină. Vom arăta, în cele ce urmează că teza creaţionismului nu este opera nici unei religii, nici unui om, ci este realitatea obiectivă a Existenţei vii şi nevii. De altfel, antiteza creaţionism – evoluţionism, simplificată la esenţial: gândire  superioară–nongândire  are valoarea +∞. Gândirea superioară în creaţionism (prin definiţie)   are  valoarea 1, iar  nongândirea (tot  prin  definiţie) are valoarea zero, raportul având, deci valoarea infinit!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: center 147.65pt;">  Cercetarea originii existenţei şi a vieţii impune următoarele criterii imperioase:</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  1 - Existenţa,   în  totalitatea  ei,  are  drept  caracteristică  de   bază ordinea, ierarhia   2 - ordinea poate fi: simplistă sau funcţională   3 - ordinea funcţională este:      – simplă sau complexă, creată de gândirea umană      – hipercomplexă, creată de Gândirea Supremă.   O   ordine   simplistă,   ca  cea   a  aşezării   a   zece   numere  consecutive  în  urma  extragerii repetate din urnă, se poate realiza fără intervenţia  directă  a  gândirii,  probabilitatea  având,  fireşte o valoare minimă. Ce este  caracteristic  acestui  exemplu? Certitudinea!  Indiferent  de  valoarea  minimă a probabilităţii, realizarea ierarhizării este certă. Şi este  necesar  să mai subliniem că probabilitatea este relativă, aşa cum am văzut în cazul  electronului-generator. Chiar  şi  la nivel macrocosmic, probabilitatea apariţiei unui fenomen repetabil   este minimă pentru om (a  cărui  durată  de existenţă  biologică  este foarte scurtă) şi este mare pentru o fiinţă raţională care se află în afara timpului!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Ordinea funcţională, spre deosebire de ordinea simplistă, NU se poate realiza fără INTERVENŢIA DIRECTĂ A GÂNDIRII SUPERIOARE!! De la cea mai simplă ordine funcţională – maşina de tocat, la cea mai complexă ordine funcţională – robotul industrial, gândirea umană este imperioasă. Tot astfel, dacă ne referim la cea mai elementară ordine funcţională hipercomplexă – microsistemul planetar (cunoscut sub denumirea de atom), nu putem concepe realizarea acesteia decât prin intervenţia directă a HiperGândirii.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Să facem  acum referire detaliată la criteriile de cercetare a originii. Existenţa, aşa cum afirmam, are în sine drept caracteristică de bază ordinea, ierarhia. Misologia, manifestată prin repudierea Logosului, acoperă ochii minţii, pentru ca omul să accepte orbeşte ştiinţa ateistă a hazardului şi să nu vadă mâna creatoare a Dumnezeului Cel Viu şi HiperÎnţelept. O clipă de meditaţie, însă, te face să vezi fantastica „modelare” matematică a întregii naturi, transpusă numeric, după cum urmează. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Din două numere, unul valoric, 1, şi altul nonvaloric, 0, se poate concepe întreaga natură. Universul numerelor este cuprins în mulţimea numerelor concrete – n (cunoscute în prezent sub denumirea de numere reale!) şi mulţimea numerelor abstracte → n√-1  (cunoscute în prezent sub denumirea de numere imaginare!). Denumirile de numere reale şi numere imaginare sunt eronate, pentru că real este şi numărul „imaginar”, acesta făcând parte din realitate (!), nefiind la discreţia imaginaţiei subiective. Numerele concrete sunt aritmetice (când sunt doar numere propriuzise) şi fizice (când reprezintă diverse entităţi, indicând cantitatea acestora). Abstract este accesibil doar intuitiv, având sensul de teoretic şi, în speţă, de esenţial,  √-1 fiind  numărul ce stă la baza întregii creaţii, pentru  că  din  el rezultă tot ce este concret. Or, a afirma că un număr este  abstract  pentru  că  nu  reprezintă  o cantitate  fizică   (dar poate  reprezenta!), este  absurd. Numărul abstract naşte numărul concret, dar numărul concret nu-l poate naşte pe cel abstract! Nu este întâmplător faptul că sfera cea mai largă a numerelor este mulţimea numerelor complexe → a ± b√-1, numărul concret fiind doar un caz particular al numărului complex, când b = 0… </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Dacă privim primele 7 numere valorice, observăm că nici un alt număr în afară de 4, nu converteşte abstractul √-1 în concret pozitiv:  [(√-1)4 = 1]. Numărul  4 este axa de simetrie a primei serii de 7. Următoarele serii de 7 nu mai au, însă, ca simetrie numărul de convertire  (sub  forma  multiplului  de 4), întrucât  fiecare  din  acestea  au  deja  doi multipli de 4. Seria  întâia de 7 nu  este, însă, unică. Astfel  că toate seriile de 7, asemănătoare cu prima, în care numărul 4 (sub  formă  de  multiplu)  constituie  simetrie,   se  succed  în ciclu de 4!!  4 este numărul revelaţiei, adică a realităţii  concrete.  </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  În componenţa Naturii nu este nimic fortuit, ci totul este efectul HiperGândirii (Gândirii la nivel cosmic), şi numai prin simplificarea de către minţile autosupuse la reducţie se poate accepta eliminarea gândirii supreme, înlocuită de aşa-zisul hazard. Numărul 4 rămâne numărul revelaţiei şi, pentru atestare, dăm mai jos câteva exemple:</div><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: left;"> – dimensiunile  vectoriale  ale  Universului material: lungime, lăţime, adâncime (înălţime), timp    – forţele  fundamentale   ale   naturii:  tare,   slabă,  electro- magnetică, gravitaţională   – aparatele   biologice    ale    omului:    digestiv,   respirator, circulator, uro-genital   – elementul predominant al scoarţei terestre: Siliciul – grupa a IV-a   – elementul predominant  al  structurii  organice:  Carbonul – grupa a IV-a </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  – numărul  scriitorilor  Evangeliei lui  Cristos:  Matei, Marcu, Luca, Ioan   – Revelarea  calităţilor  lui  Mesyah:  alegoria  cu  cele  patru „făpturi vii”.   Numerele  de  creaţie  ale     Dumnezeului  Suprem  sunt  numai două: 0  şi  1, iar  numerele  de realizare a creaţiei („de construcţie”) sunt patru: 1, 2, 7 şi 12 ! (Desigur, ale hazardului sunt oricare şi oricâte, pentru că el nu gândeşte, deoarece nu are cu ce gândi ! Şi fiind un subiect fără minte, lucrează  haotic,  cam  cum „gândesc” şi  ateii). Să evidenţiem numerele care stau la baza înfăptuirii creaţiei – pragmatopoiese. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Numărul 1: reprezintă  unicatul:  un  encefal, o     singură inimă, un singur nucleu în atom, o singură moarte etc.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">   Numărul 2: este numărul generării simetriei şi, implicit, a diferenţei de potenţial, fără de care  nu  poate exista starea  de materie. Acest număr se regăseşte într-o multitudine de structuri ale naturii, număr ce poate fi întâlnit la orice pas.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Numărul  7:   reprezintă   ciclul  primar,   generic regăsit  în întreaga natură</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">– ciclul  complet  al schimbării radiaţiilor  cosmice = 7  zile terestre</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">– ciclul    repetat  pe    zile,    de  52   ori  pe  an  (săptămâna)  = 7 zile</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">– numărul de note muzicale, ce alcătuiesc o gamă = 7</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">– alcătuirea corpului uman = 7 sisteme şi aparate, împreună</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">– numărul maxim al electronilor de valenţă = 7</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">– numărul   continentelor    şi    numărul   plăcilor tectonice = 7</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">– piramida    „lui    Keops”     –    imaginea    schematică    a  sistemului  solar,  în  similitudine    cu   aceasta,   prezintă  7 etaje, 7 coridoare  şi, proporţiile  principalelor  dimensiuni  ale  piramidei  se  prezintă şi ele astfel: latura bazei = 7 d.c. x  π; muchia = 7 d.c. x 3; înălţimea = 7 d.c. x 2</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">– numărul    de   culori   ale    curcubeului   şi    ale    luminii   monocromatice, rezultate în urma descompunerii acesteia = 7 </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">– numărul   maxim   de   poziţii   pe   care    le   pot   avea       două cercuri = 7   Numărul  12:   este  numărul     specific   ciclului   maxim  şi  al  creaţiei  şi  alegerii  divine.  </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Numărul 8: constituie dovada incontestabilă că nimic în natură nu-i la voia întâmplării. Primul sistem numeric computerizat  este  sistemul  octar   şi, numărul   ca   atare reprezintă reluarea ciclului de 7 şi infinitul: ∞, simbolizat prin cifra  8 orizontal.  Infinitul, simbolizat  prin  cifra  8,  se poate  remarca mai  ales   în   cadrul   structurii  elementelor  chimice, unde grupa zero are opt electroni periferici, puşi în valenţă la... infinit. Aceeaşi zi, a opta, este identificată cu infinitul în cadrul creaţiei şi a odihnei Divine. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Realitatea incontestabilă este că, în timp ce concepţia evoluţionistă are la bază ultrasimplitatea, concepţia creaţionistă are la bază hipercomplexitatea şi, depărtarea dintre cele două concepţii este egală cu distanţa de la ultrasimplitate la hipercomplexitate !!...</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Unul din exemplele care atestă incontestabil postulatul citat, îl constituie actuala ipoteză cosmogonică de formare a Universului – marele-bum sau big-bang, care înlocuieşte o altă teorie agnostică – universul staţionar. Şi cum nici această teorie nu este prea convingătoare, a trebuit să fie combinată cu „simetria” ei, big-crunch, făcându-se, în final, din acestea două, teoria actuală de formare a Universului cosmic, acceptată unanim de către oamenii  de  ştiinţă. În  ciuda   caracterului confuz şi controversat al teoriei big-bang/big-crunch, am redat, în esenţă, conţinutul acesteia.   </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Fenomenul vieţii şi al morţii este un adevărat miraj pentru întreaga  lume,  întrucât  fiecare om, în  existenţa sa biologică, are în sine ideea vieţii şi a morţii, atât timp cât acest fenomen unitar şi contrar este caracteristic individului uman. Aşa cum spuneam anterior, omul este tentat să gândească materialist, pentru că acest gen de gândire necesită efort mintal minim, cam la nivelul primatelor pentru a mânca, a bea şi a avea relaţii de reproducere. Omul, în pofida asemănării biologice cu primatele, este înzestrat cu inteligenţă net superioară, motiv pentru care el trebuie să gândească meta şi nu numai orto, pentru că a crede doar în ceea ce se poate percepe cu simţurile primatelor, duce la erori grave.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Unul din  aspectele  ortonoiei  (gândirii „în linie dreaptă”) îl constituie preocuparea  a  numeroşi cercetători  de posibiliatea creştererii  cantităţii  de ADN şi  ARN  în  corpul  uman, ce ar constitui  secretul  vieţii  veşnice  (sic!).  ARN-ul  – acidul ribonucleic este implicat în procesul de memorie şi, implicit, în  funcţie  de  cantitatea  existentă  în  corpul respectiv, el contribuie la capacitatea de a judeca şi de a raţiona. Scăderea cantităţii de ARN are drept consecinţă reducerea capacităţii mintale şi, în final, decrepitudinea. Al doilea acid nucleic, ADN-ul – acidul dezoxiribonucleic este purtătorul formaţiei genetice şi, el „comandă” reproducerea permanentă a celulelor şi, în acest mod, reproducerea vieţii în „rit” biologic. Faptul că aceste gene sunt inhibate de alte gene, ale morţii, cantităţile de ARN şi ADN scad, şi viaţa încetează...</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Întrebarea firească, după prezentarea acestei teorii, care, judecată biochimic, nu poate fi contestată, cel puţin în aparenţă, este următoarea: concepţia de mai sus este metanoică sau ortonoică ? Să ne referim doar la o singură afirmaţie: ADN-ul comandă reproducerea celulelor necesare vieţii. Aproape oricine ştie că acest acid nucleic este o substanţă  complexă,  care,  dacă  ar fi  rugată   să producă celule, am aştepta mii de ani, dacă am avea posibilitatea, şi în genunchi, dacă ar fi nevoie, şi tot nu ar produce nici o celulă!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: center 148.5pt; text-align: justify;">  Mă bucur foarte mult că unii oameni caută să împace ştiinţa cu cunoaşterea, oferită de Creator, dar aceasta nu se poate înfăptui cu compromis, pentru că niciodată materia nevie nu va genera viaţa! Oamenii au confundat şi confundă din totdeauna pârghia cu acţionarul pârghiei. În corpul omului, suprem este sistemul nervos central, care comandă întreaga materie necesară vieţii, inclusiv ADN-ul şi ARN-ul şi, în cazul defectării iremediabile a unui circuit neural, putem să avem ARN la discreţie, că tot astfel rămânem ! Când vom judeca cu creierul, nu cu stomacul sau cu alte organe, vom înţelege  adevărul   despre   viaţă,  fără  a  fi  necesar  nici  un artificiu, menit doar să ducă la prelungirea agoniei şi nicidecum la viaţă.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: center 148.5pt; text-align: justify;">  Ridicolul ipotezei materialiste, privitoare la perpetuarea vieţii individuale prin invocarea exclusivă a fenomenelor biochimice, care sunt doar pârghii  necesare existenţei biologice, este mai mult decât evident. Să ne imaginăm că teoria de mai sus este justă şi, în acest sens, dacă reuşim să distrugem genele morţii, avem genele vieţii din belşug şi nu mai murim niciodată (aşa spun şi martorii lui Iehova!). Mai rămâne, însă, un  fapt  şi  anume că ar trebui să construim şi nişte incubatoare colective sau individuale, pentru prevenirea traumatismelor naturale sau artificiale ! Ştim, noi, poate cineva se îmbată şi cade cu capul pe caldarâm, sau aţipeşte la volan în timpul conducerii şi pomul impactului nu vrea să se dea la o parte, sau poate se produce vreo alunecare de teren şi omul intră sub pământul supus alunecării, sau vreun cutremur catastrofal, erupţie vulcanică, uragan, sau poate cineva, din greşeală, primeşte două, trei gloanţe în unul din organele biologice principale... S-ar putea ca în aceste cazuri, ADN-ul şi   ARN-ul   să   nu   mai    asculte   de   oamenii    de   ştiinţă evoluţionişti, fiind necesare în această situaţie măsuri de prevedere...</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  A căuta originea vieţii şi secretul acesteia în sistemele entropice, este total absurd. Viaţa adevărată constă în prezenţa Izvorului vieţii, care este Însuşi Dumnezeul Suprem, furnizorul duhului vieţii şi al trupului vieţii – trup supermaterial, caracteristic existenţei simetrice şi nu celei antisimetrice. Fiinţa supermaterială, cu trup de viaţă, are excedent energetic, spre deosebire de fiinţa materială, biologică, care are deficit energetic. Excepţie fac anumite medii umane, care, într-o infimă măsură pot avea excedent energetic, primit prin intermediul îngerilor malefici. Aceşti oameni sunt capabili de minuni, vindecări miraculoase, levitaţii şi scamatorii însoţite de hipnoza admiratorilor.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: center 148.5pt; text-align: justify;">  Mult timp, datorită interdicţiei de a metagândi, atât din partea societăţii ateist–comuniste, cât şi din partea religiei, nu s-a  acceptat  existenţa  vieţii de după moarte, aşa cum ne este  prezentată  de  către Logosul  Dumnezeului  Suprem. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Logosul numeşte moarte ÎNCETAREA VIEŢII şi mai puţin încetarea funcţiilor biologice ale trupului natural, denumită curent, deces. Trupul ale cărui funcţii biologice au încetat, poartă denumirea corectă de defunct, iar omul al cărui trup a devenit defunct, poartă denumirea de decedat. Moartea este, aşadar, antisimetria vieţii, ea fiind, de altfel, caracteristică lumii antisimetrice, spre deosebire de viaţă, care este caracteristică lumii simetrice.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  O altă concepţie privitoare la perpetuarea vieţii o constituie reîncarnarea. Spre deosebire de teoria biochimică, expusă mai sus, această elucubraţie este produsul de concepţie a religiilor păgâne, preluat apoi şi de religiile şi sectele creştine. Şi dacă ştiinţa materialistă are, totuşi, un grad de decenţă, religia, mai ales cea păgână, este de-a dreptul insolentă. După ea, omul, odată cu decesul, devine vacă, şoarece, şobolan,  capră, câine  etc,  iar  anumiţi indivizi  mai devin şi oameni! Şi, aceste „reîncarnări” se pot repeta până la unirea în nirvana (sic!). Desigur, caracteristica esenţială a acestei concepţii este absurditatea. Orice afirmaţie bazată pe experiment sau pe logică este plauzibilă, dar nu este şi certă. Însă, o afirmaţie care nu are absolut nici un argument experimental sau logic, de genul reîncarnării, este efectul unei comportări care atestă că subiecţii umani în cauză sunt sub nivelul animalelor în care cred că se reîncarnează, acestora fiindu-le cu adevărat necesară evoluţia, pentru a deveni ceea ce vor să fie după reîncarnare, întrucât acele animale, sigur, ar prefera să devină oameni, dar nu aşa de proşti ! (În acest context, nu este o surpriză marele număr de fanatici care îşi dau viaţa pentru a ucide !).</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: center 148.5pt; text-align: justify;">  Cu privire la experiment, este  foarte simplu: nimeni  nu poate dovedi că vreun decedat s-a reîntors printre cei vii şi nici  că  ar  fi  auzit  vreun şobolan sau vreo vacă spunând: eu sunt Say Babà sau eu sunt mătuşa Nargis ! Tot astfel se petrec lucrurile şi  în  cazul  argumentului logic. Se  ştie că în natură, două corpuri nu pot ocupa în acelaşi timp acelaşi spaţiu. Pe de altă parte, spaţiul cosmic „oferit” reîncarnatului este cam inaccesibil. Astfel, până la cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar, dacă s-ar deplasa încontinuu cu racheta cosmică, i-ar fi necesari peste 100.000 de ani, vitezele mai mari fiind incompatibile în stare materială. Dar întrucât unui şobolan etc. îi este suficientă o galerie prin pământ, nu mai este o problemă spaţiul cosmic, nefiindu-i necesar ! Nici reîncarnatul-om nu are nevoie de alt spaţiu, la care, oricum, nu a acces când starea sa entropică nu era chiar maximă şi cu atât mai mult nu va  accede după  ce entropia îi va creşte la fiecare reincarnare! Ne oprim aici cu prezentarea elucubraţiilor ştiinţifice, pentru că lucrarea noastră vizează ceea ce este şi există şi, mai puţin, ceea ce nu există.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  Viaţa propriuzisă, spre deosebire de elementul de viaţă – existenţa biologică – nu are început şi poate să nu aibă sfârşit, esenţa acesteia fiind calitatatea trupului. Ştim în mod cert că trupul uman, cu precădere sistemul său nervos central, este hipercomplex, necunoscând în prezent nici o altă ordine funcţională mai presus de aceasta. Ştim, de asemenea, că entropia omului, în actuala stare (structură), este aproape maximă, datorită energiei interne minime, existente în organism, ceea ce implică o vârstă biologică alarmant de scurtă ! În acest precept, logic este că nu complexitatea trupului lipseşte, pentru ca omul să aibă viaţa, ci trupul, care să nu mai fie entropic, ci conectat la Sursa energetică inepuizabilă, sursă care nu poate fi alta decât Creatorul Unic, Hiperinteligent, Ce îi învaţă pe oameni adevărul despre viaţă, în contrast cu dumnezeii falşi, care îi învaţă pe  aceştia  numai aberaţii.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: center 148.5pt; text-align: justify;">  Religia creştină (celelalte religii nu intră în vederile noastre) este tot o latură a ştiinţei (religioase), nefiind  un  susţinător al creaţionismului, dimpotrivă, teologia acceptând evoluţionismul şi  chiar marxismul, într-un cuvânt, ateismul! </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">  În concluzie, adevărata antiteză este creaţionism-evoluţionism şi nu ştiinţă-religie etc. Cine dă preeminenţă creierului este CREAŢIONIST; cine NU dă preeminenţă creierului este EVOLUŢIONIST. Afirmaţia că evoluţionismul are drept cauză nongândirea (hazardul) este PEREMPTORIE. În antiteză cu doctrina nihilistă, creaţionismul ESTE efectul Gândirii Superioare (HiperGândirii); şi această afirmaţie este, de asemenea, PEREMPTORIE...</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">   B. ORIGINEA VIEŢII</div><div align="justify" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> Am văzut că materia nevie (neînsufleţită) este hipercomplexă, ceea ce exclude categoric nihilismul şi deci acceptarea existenţei Naturii fără Prezenţa Nous-ului Absolut. Numai un retardat poate gândi cu propria minte că ordinea funcţională hipercomplexă este rezultatul nongândirii, în condiţiile acceptării totale a gândirii superioare ca fiind cauza ordinii funcţionale simple (artificiale). Fireşte că starea bioorganică este superioară stării anorganice – care este la discreţia gândirii superioare, respectiv a HiperGândirii. Organizarea bioorganică vizează conştientul, voinţa proprie, personalitatea. Cauza existenţei treptei superioare bioorganice o constituie creşterea complexităţii de organizare a materiei, astfel încât corpurile vii, spre deosebire de corpurile dinamice anorganice, au voinţa imanentă de decizie asupra mişcării proprii. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Dacă vrem să facem o comparaţie între starea vie şi nevie a materiei universale, putem constata că întreg Universul este inferior ca organizare creierului uman, iar o galaxie este inferioară organizării celulei organice!! Dacă privim o schemă din cele mai complexe create de om, oricât de complexă ar fi, creaţia respectivă nu capătă sub nici o formă voinţă liberă, conştientă, ci corespunde doar nivelului de complexitate înglobat de creatorul  schemei. Deci este lesne de înţeles că pentru a se ajunge la starea vie, conştientă, gradul de complexitate al fiinţei vii trebuie să fie atât de mare, încât „schema” sa funcţională să asigure o asemenea calitate. Pentru a evidenţia existenţa unui asemenea grad de complexitate este deajuns să facem câteva referiri, comparând naturalul (creaţia Nous-ului Absolut) cu  artificialul  (creaţia  nous-ului uman). Astfel, 1 cm2 din  reţeaua cortexului uman conţine circuite (fibre de conexiuni)  având  lungimea totală de  câteva sute de kilometri (!), ceea ar fi total imposibil de realizat pe cale artificială, adică de mâna omului. Numărul de conexiuni la nivelul creierului este de ordinul a 1015, ceea ce reprezintă o cifră de necomparat cu posibilităţile creaţiei umane! O moleculă de aminoacid natural este levogiră, adică roteşte planul luminii polarizate spre stânga, dar aceeaşi moleculă produsă artificial este racemică (adică inactivă optic)! Şi desigur, exemplele de acest gen sunt la tot pasul, fiind de prisos enumerarea lor. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Aşa cum ştim, în pofida faptului că ţările avansate (marea lor majoritate) sunt arondate de bună voie la creştinism, învăţământul de bază al acestora îl reprezintă evoluţionismul, a cărui esenţă o constituie nihilismul: tot ceea ce este natural, hipercomplex este rezultatul nongândirii (hazardului), iar tot ce este artificial, complex este rezulatul gândirii (umane)!! Constituţia – legea fundamentală a fiecărei ţări „creştine” consfinţeşte această stare de fapt, astfel încât dacă un elev sau student îmbrăţişează adevărul obiectiv şi nu evoluţionismul nihilist, riscă să devină persoană non-grata în sistemul de învăţământ al ţării din care face parte! Şi tot aceeaşi constituţie consfinţeşte libertatea de cult, inclusiv existenţa învăţământului de profil şi propovăduirea conţinutului acestuia. Astfel, omul, cetăţean al ţării creştine, trebuie să accepte starea sa de ambiguitate: conform învăţământului religios, natura reprezintă geneza Dumnezeului, iar conform învăţământul „ştiinţific”, natura reprezintă geneza hazardului!!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Fireşte că logica elementară respinge din start starea de ambiguitate: ori este, ori nu este Dumnezeu creatorul Naturii! Cert rămâne următorul aspect: Omul care doreşte să îmbrăţişeze logica, ajunge la Adevăr, dar cel care îmbrăţişează lenevia mentală, credulitatea, nu ajunge la adevăr, ci la acceptarea fără discernământ a  teoriilor absurde, elaborate de  alţii. În  acest  precept, complexitatea  creierului nu are cum să fie  efectul  nongândirii,  pentru  că  în acest  caz  ar  trebui să admitem  ori  superioritatea  creierului  electronic  (ca  fiind  rezultatul  gândirii superioare) şi inferioritatea creierului uman (ca fiind rezultatul nongândirii), ori inferioritatea gândirii superioare (care poate crea  doar  o ordine  funcţională  simplă,  ca  cea  a  creierului electronic) şi superioritatea absolută a nongândirii  (care „a putut” da naştere unei  ordini funcţionale hipercomplexe, ca cea a creierului uman !!). Cert este  un  lucru  şi  anume că  hipercomplexitatea creierului uman este evidentă şi, ineluctabil,  rezultatul  unui   Nous  superior, adevăr  obiectiv, respins  numai  de  către  arieraţi... Accepţiunea mea (logică) este că pot fi rezultatul superiorului, dar că  aş  fi  rezultatul a  ceea ce este inferior mie, înseamnă ori a  accepta că  inferiorul este  mai  presus  decât superiorul, ori  că  eu  sunt  inferior  animalului primat, ceea ce, desigur, este absurd...</div><div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Încercarea voită de identificare a existenţei  biologice  cu   VIAŢA, ca umare a despărţirii omului de Creatorul Absolut, constituie preocuparea actuală a oamenilor care deţin autoritatea în ştiinţă şi în învăţământ. Privind cu atenţie cele două cuvinte quasisinonime pentru viaţă: zoè (ζωή)  şi  respectiv, bios (βιος), putem  constata  că, în  timp  ce  zoè reprezintă viaţa în sine, adică viaţa propriuzisă, bios reprezintă  viaţa pentru sine, adică o durată de viaţă  strict legată de durata proceselor biochimice ale corpului biologic, corp exclusiv caracteristic reproducerii. Şi cum, logic, din orice proces  de reproducere nu poate lipsi originalul, şi  reproducerea biologică are  la  bază  un  original !  Şi,  acest  original  (cu  excepţia  vietăţilor  inferioare)  este  bazat,  în  esenţă, pe digenesis, care înseamnă (totuşi!)  reproducere cu  participarea  a  două  sexe,  ceea  ce  reprezintă: bios,  adică  viaţă  naturală,  efemeră, implantată în trupul propriu. </div><div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost dornici  să afle  mistèrul vieţii şi cum a apărut ea pe Pământ. Astfel, în decursul  vremurilor au fost elaborate diverse modele de „gândire” umană, privitoare la apariţia  vieţii  terestre, cunoscute, în general, sub denumirea de mituri. Unul  din acestea îl constituie mitul babilonian, care susţine următoarea  concepţie  a genezei  vieţii: „Zeul Apsu şi  zeiţa  Tiamat  i-au făcut pe  ceilalţi zei. Mai târziu, Apsu s-a supărat pe  ceilalţi  zei  şi a căutat să-i ucidă, dar  a  fost  el  ucis  de către  zeul  Ea. Tiamat a căutat să se răzbune pe zeul  Ea, dar a  fost  ucisă  de  către zeul Marduk, fiul lui Ea; Marduk a despicat-o  în două şi  dintr-o  jumătate a făcut Cerul, iar din cealaltă  jumătate a făcut  Pământul, după  care  Ea  împreună  cu Marduk au făcut omenirea din sângele zeului Kingu” ...</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Au  urmat  apoi  multe  alte  mituri:   mitul   grec,  mitul  roman, mitul „supei prebiotice”, mitul  „supei universului timpuriu” etc. Şi  dacă  miturile  antice le  putem pune pe seama ignoranţei, teoriile „supei” sunt  chiar ale  secolului al XX-lea  şi nu  le  putem  pune decât  pe  seama  prostiei şi  a nebuniei. Vom prezenta în mod critic doar mitul supei prebiotice, care stă la  baza celei mai „grandioase”   aberaţii  ştiinţifice  din  lume  –  evoluţia  biochimică, al  cărei  mentor a fost Stanley Miller. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Când  Francis  Crick  şi James Watson  au  elaborat, în 1953, modelul  de elice  dublă  al  acidului dezoxiribonucleic (ADN), puţini  adepţi  ai „evoluţionismului”  au  fost  şocaţi de  contradicţia acestei descoperiri  cu  modelul  Miller.  Abia  ulterior, după  ce  s-a  constatat  că, potrivit modelului   elice  al ADN-ului, informaţia ereditară este transmisă  de  la  o generaţie la alta prin intermediul unui cod  simplu, care  rezidă   din secvenţa  specifică a  anumitor constituenţi ai moleculei de ADN,    apologeţii   evoluţionismului au    resimţit   şocul   şi, totodată, începutul căderii celei mai stupide teorii ştiinţifice, în ciuda opoziţiei vehemente a lui Ernst Mayr, epigonul cel mai fidel al lui Darwin.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Iată  ce  afirmă  oamenii  de  ştiinţă „evoluţionişti”: Evoluţia  are două  faze:  evoluţia  biochimică – faza  prebiotică,  în  care au  luat  naştere  cele  dintâi  făpturi vii, prin  variaţia  forţelor  naturii, care au acţionat  asupra materiei  în perioade lungi de timp  (peste 1 miliard de ani)  şi evoluţia biologică – faza producerii speciilor, de la cele inferioare la cele superioare.  </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> Ne vom referi  aici  doar la „evoluţia” biochimică. La  începutul  anilor 1950, Stanley  Miller a identificat  în  aparatul  său  cu  descărcări  electrice  câţiva aminoacizi  care  pot  forma  proteine. În 1974, el  a publicat  lista  cu  cei 35 aminoacizi obţinuţi în urma descărcărilor electrice  într-un  amestec  de  CH4, NH3, H2O, şi H2.  Din  aminoacizii  necesari  vieţii, toţi  levogiri,  el  a  obţinut doar 9 racemici (optic inactivi!):  glicina – C2H5NO2: H2N-CH2–COOH;  alanina – C3H7NO2: CH3-CH(NH2)-COOH;     serina    – C3H7NO3: HO-CH2-CH(NH2)-COOH;  acidul aspartic – C4H7NO4: HOOC-CH2-CH(NH2)-COOH;  prolina –  (C5H9NO2); valina – C5H11NO2: (CH3)2CH-CH(NH2)-COOH; leucina – C6H13NO2;   treonina  – C4H9NO3; acidul glutamic – C5H9NO4. Alături de aceştia au mai rezultat 26  aminoacizi, ce nu se regăsesc în proteine !  Dar Miller nu se lasă şi continuă să  producă  structuri microscopice  organice, despre  care  afirmă  că  ar  fi  similare cu precursorii istorici ai primelor celule vii (sic!).</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Desigur, prezenţa celor 26 aminoacizi „indezirabili”, ca şi absenţa  celorlalţi aminoacizi  (levogiri)  ai  vieţii, care  nu  au  putut  fi  realizaţi de  „savantul”  Miller, fac imposibilă formarea   proteinilor  vieţii,  dar   acesta  insistă  şi,  o nouă teorie  –  reacţia  mixtă   interferentă   –  îşi   face  apariţia  pe  tărâmul  ştiinţei absurde.   </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Ceea  ce  relevează  în  mod deosebit insistenţa în absurd, este acceptarea discrepanţei totale între cele mai „complexe” celule Miller  şi  cele  mai simple  celule  naturale ! Orice  om  familiar cu  microplasma,  îşi poate da seama că între structura  acesteia  şi  protocelulele  Miller  nu  este nici o legătură ! Mai ales că, natural, aminoacizii vieţii sunt levogiri şi, zaharurile din acizii nucleici, dextrogiri, iar sintetic, totul este racemic! Ce e şi mai elocvent în falsitatea teoriei constă în faptul  că  protocelulele Miller nu ne dau  absolut  nici un indiciu  cu  privire  la  originea  informaţiei  genetice, fără de care nu există viaţă ! Componenţa  chimică este necesară, dar nu şi suficientă pentru a exista viaţa, chiar şi în structură biologică... </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  În ultimele  decenii  s-a elaborat un scenariu alternativ  în vederea demonstraţiei evoluţiei biochimice şi a sintezei vieţii, una din schemele alternative constând într-un pământ primitiv cu atmosferă oxidantă. În  sprijinul  acestei teorii se aduc diverse dovezi că  în atmosfera Terrei  au fost cantităţi însemnate  de  oxigen. Dar  ipoteza  formării  structurii  bioorganice  în  atmosferă oxidantă, este  respinsă  de cele mai elementare noţiuni de chimie ! Chiar şi în atmosferă reducătoare, sau slab oxidantă, procesele distructive  predomină asupra celor de sinteză !  Pentru exemplificare, prezentăm în  continuare, fenomenele naturale care contrazic, în mod obiectiv, evoluţia biochimică.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> 1) – distrugerea de către radiaţia ultravioletă.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">Formaldehida  produsă  din  metanul  atmosferic ar  fi  fost  degradată rapid, prin fotoliză, la CO  şi  H2. Oxidul  ar fi  fost  convertit  rapid  şi  ireversibil  la HCOO- (formiat), într-un ocean alcalin. Fotoliza amoniacului, pentru   a forma azot  şi hidrogen,  ar  fi avut  loc,  de  asemenea,   foarte rapid,  reducându-i concentraţia  la o valoare nesemnificativă pentru sinteza  biochimică. Hidrogenul  sulfurat – H2S  ar  fi fost  şi el  fotolizat, la  sulf şi  hidrogen  molecular, în cel mult 10.000 de ani. Concentraţia  de  H2S  ar  fi fost redusă  şi  mai mult, prin formarea sulfurilor metalice. Chiar  şi fotoliza  apei ar  fi  putut produce 1 % din oxigen, în atmosfera  primitivă a Pământului. <shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f"> </shapetype></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> 2) – distrugerea de către radiaţiile ultraviolete cu lungimea de undă, λ > 3000 Å</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> 3) – distrugerea termică</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> 4) – hidroliza <stockticker w:st="on">HCN</stockticker> (acidul cianhidric) şi <stockticker w:st="on">RCN</stockticker> (esterii acidului cianhidric)</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> 5) – sinteza polipeptidelor neproteice.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Prin producerea (la întâmplare) a diverşilor aminoacizi „indezirabili” se  obţin alte polipeptide, decât  cele  vitale, respectiv: racemici şi  β, γ, ε – aminoacizi. Or, se ştie că  numai  acizii L (levo), care  rotesc spre  stânga  planul luminii polarizate, sunt imperioşi vieţii</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> 6) – hidroliza aminoacizilor şi a polipeptidelor</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> 7) – precipitarea acizilor graşi şi a fosfaţilor cu săruri de calciu şi magneziu.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  În aceste condiţii ineluctabile, evoluţioniştii au fost nevoiţi să coboare  concentraţia organică din oceane sub limita în care  mai poate  avea loc sinteza biochimică, inventând o  nouă  posibilitate: bazinele  de  concentrare, care, analizate cu minim de atenţie, au aceeaşi „soartă” ca şi oceanele producătoare de supă prebiotică. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  În concluzie, atât supa oceanică, cât şi  supa  bazinelor de  concentrare,  nu   constituie   decât un mit,  care,  ca  atâtea altele, este  o  fantezie SF, având drept  motivaţie lenevia mentală, ca urmare a lipsei de  logică, ce  poate  curge în mod natural numai din Logos!     </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Nu există nici o dovadă geologică care să indice  existenţa  vreunei „supe”      organice, indiferent unde.  Dificultatea  majoră nu a fost  lipsa  unor  mijloace suficiente  de  mobilizare a  energiei  în  vederea  canalizării  pentru  sarcina specifică de a construi biopolimeri, ci lipsa mijloacelor de a genera succesiunea  adecvată de  aminoacizi,  care  să  formeze  o  polipeptidă  cu  funcţii biologice, ca să  dăm  doar  un  exemplu. Această  problemă  se  estimează  numai prin  lucrul necesar învingerii entropiei de configuraţie. Curgerea energiei  printr-un sistem poate efectua  lucrul chimic şi  poate  produce  o distribuţie a  energiei în sistem, improbabilă în alte condiţii. Entropia termică este independentă, din punct de vedere fizic, de conţinutul de  informaţie  al sistemelor vii, pe care le-am analizat, şi se numeşte entropie de configuraţie.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Yockey a observat că entropia termodinamică negativă  (termică)  nu  are nici o legătură cu informaţia şi oricâtă energie ar curge prin sistem şi oricâtă energie negativă ar fi generată, aceasta nu ar produce  nici măcar  o infimă cantitate de informaţie ! Nu  există  nici o bază teoretică sau experimentală că un sistem deschis ar constitui o explicaţie suficientă pentru complexitatea vieţii. Nu  este  nici o indicaţie în  experienţa  umană că ar fi existat mijloace mecanice de furnizare a lucrului necesar pentru învingerea entropiei de configuraţie.  Enzimele  şi  inteligenţa  umană  fac,  însă,  aceasta  în  mod curent. Entropia de configuraţie se manifestă, în  primul  rând, prin  sortarea compoziţiei chimice  adecvate, dintr-un  amestec  prin  lucrul de selectare, iar în al  doilea rând, prin aranjarea acestor monomeri selectaţi, în succesiunea  adecvată  pentru  a  forma  un  polimer cu  funcţie  biologică, prin lucrul de codificare.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Condiţiile de pe „pământul primitiv” nu  puteau oferi nici un  mijloc intrinsec de furnizare a  acestor componente imperioase ale lucrului entropic configuraţional, pentru a forma moleculele vieţii. Problema        centrală a formării  moleculelor de tipul ADN-ului  şi al  proteinelor, ca să  nu mai  vorbim de  structurile   celulare  complexe, este nesatisfacerea  acestei condiţii cu privire la lucrul necesar pentru a învinge entropia de configuraţie. Aşa numitele protocelule, produse în laborator într-o încercare de a  crea o punte între viaţă şi neviaţă, sunt nişte structuri simpliste, având o asemănare grosieră cu adevăratele celule, dar  neavând nici unul din  mecanismele  interne  ale  acestora, precum  enzimele  şi  ADN-ul, sau membranele celulare alcătuite din fosfolipide. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Orice asemănare  cu procesele  celulare  adevărate este extrem de superficială. Culmea este că  infimul care, totuşi, se regăseşte în aceste protocelule, nu dovedeşte altceva decât prezenţa gândirii superioare (a cercetătorului) şi nicidecum întâmplarea nedirijată (hazardul)! Gândirea superioară este o  condiţie  necesară, dar  nici  pe  departe  suficientă. Computerele au inteligenţă destulă, dar  neprogramate  de  către o  gândire superioară, sunt egale cu zero sau negative ! Realitatea incontestabilă este că, în timp ce  concepţia  evoluţionistă  are  la  bază  ultrasimplitatea, concepţia creaţionistă are la bază  hipercomplexitatea şi, depărtarea  dintre cele două concepţii este egală cu distanţa de la ultrasimplitate la hipercomplexitate!!... </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  În pofida faptului că ştiinţa prezentului susţine că primele elemente chimice din Univers  ar fi fost  hidrogenul şi  heliul, din  care  ar fi luat  naştere  toată materia, modelarea numerică a naturii ne  spune  că  altul a fost începutul. Hidrogenul  este  numărul  unu  în  natură (şi  în  Tabelul  lui  Mendeleev), iar heliul,  numărul doi. Modelarea numerică ne spune, însă, că cifrele care stau  la  baza   formării complexului materiei sunt 0 şi 1 !  </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Înainte de  început  (origine)  exista o singură  stare, care, din punct  de vedere  matematic, este  abstractă, iar din  punct de vedere fizic, potenţială. Deci ea nu curgea spre ceva  cinetic şi nu  era exprimată  concret  din  punct de vedere numeric. Era  acel „zero” material  din  care  se naşte  realitatea concretă, existenţa.  Dincolo  de  origine  (materială)  era  Universul simetric, bosonic, fără dimensiuni vectoriale, adică fără spaţiu şi fără timp. Trebuia să apară  şi unu, concret  şi  pozitiv  şi, acesta  a  fost  hidrogenul, dar  NU  un  hidrogen  inert  din  punct  de  vedere  nuclear, ci   hidrogenul  radioactiv ! Acesta  este  primul  element  din  natură şi unii  cercetători  l-au descoperit  prin a-l sintetiza în laborator. El nu există liber în  Univers, decât  în  cantităţi  extrem de reduse, pentru că viteza sa de conversie este de peste 10-23  secunde şi poartă numele  de  tritium, hidrogen  radioactiv, sau  hidrogen  supergreu. Reacţiile nucleare ale acestuia oferă cheia întregii materii: </div>           ₊₁³T → ₊₁²D + ₀¹n                                            <h4 style="margin: 0in 0in 0pt;">  ₊₁²D  + ₊₁²D → ₊₂⁴He                         </h4><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 21.3pt 35.45pt 214.8pt;">  ₀¹n + W → ₊₁¹p +  W-       W- → <shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f"> <stroke joinstyle="miter"><formulas><f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0"><f eqn="sum @0 1 0"><f eqn="sum 0 0 @1"><f eqn="prod @2 1 2"><f eqn="prod @3 21600 pixelWidth"><f eqn="prod @3 21600 pixelHeight"><f eqn="sum @0 0 1"><f eqn="prod @6 1 2"><f eqn="prod @7 21600 pixelWidth"><f eqn="sum @8 21600 0"><f eqn="prod @7 21600 pixelHeight"><f eqn="sum @10 21600 0"></f></f></f></f></f></f></f></f></f></f></f></f></formulas><path gradientshapeok="t" o:connecttype="rect" o:extrusionok="f"><lock aspectratio="t" v:ext="edit"></lock></path></stroke></shapetype><shape id="_x0000_i1025" o:ole="" style="height: 18pt; width: 10.5pt;" type="#_x0000_t75"><imagedata o:title="" src="file:///C:\DOCUME~1\ADMINI~1\LOCALS~1\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image001.wmz"></imagedata></shape>₋₁⁰e  +  ν̄<shape id="_x0000_i1026" o:ole="" style="height: 17.25pt; width: 9pt;" type="#_x0000_t75"> <imagedata o:title="" src="file:///C:\DOCUME~1\ADMINI~1\LOCALS~1\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image002.wmz"></imagedata></shape>  <shape id="_x0000_i1026" o:ole="" style="height: 17.25pt; width: 9pt;" type="#_x0000_t75"></shape></div><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;"> (₊₁¹p) + (₋₁⁰e) → ------ H..........celelalte elemente</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;"> </div>   A  urmat  apoi  un  întreg  şir de  reacţii  nucleare,  care  au  generat aştrii fierbinţi şi întreaga structură materială a Universului. Elementele preponderente au rămas hidrogenul,  care înconjoară majoritatea aştrilor reci, şi heliul, ca plasmă, în proporţie ≈ 99 %, şi ca gaz, de ≈ 1 %. <div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;"> Elementele neradioactive  nu  dau  naştere  la  alte  elemente chimice, ci doar  la combinaţii  chimice;  numai  elementele  radioactive nasc noi elemente, până  ce  „se epuizează” şi ele. În condiţiile cunoaşterii acestor adevăruri expuse până  aici, putem  aborda acum şi apariţia stării biologice pe planeta noastră. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;">  În natură nu este o stare mai vulnerabilă decât cea bioorganică, pentru că entropia acestei stări este aproape maximă, tocmai  datorită   gradului  şi vulnerabilitatea   trupului biouman.    Fireşte    că   motivul hipercomplexităţii naturii – vii şi nevii, ca fiind hazardul, nu poate fi admis decât prin simple convenţionalisme, sprijinite pe credulitatea auditoriului indiferent, infatuat şi ignorant. Contrar acestei stări de lucruri, noi vom prezenta geneza conformă cu logica, cu ştiinţa adevărată şi cu cunoaşterea oferită de Cel Care a creat Natura.     Aşa cum ştim, unul din fragmentele solare, rupte din Astrul fierbinte, a fost şi Globul terestru, care, prin răcire, a dus la formarea planetei Pământ, proces urmat apoi, în urma reacţiilor nucleare, de formare a hidrogenului, ce a constituit în majoritate atmosfera terestră, şi de formare a principalelor elemente ale scoarţei terestre: siliciul şi carbonul.  La  apropierea  unui  nor (dirijat) de  oxigen şi azot de  atmosfera  terestră, aceasta a început să se oxideze (să ardă), degajându-se o cantitate  imensă de  căldură, ca efect al  entalpiei de reacţie, ceea ce a dus, în principal, la formarea de apă, dioxid de siliciu şi dioxid de carbon.    H2 + ½ O2 → H2O </div><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  C + O2  → CO2                 ∆H0 = -393,51 kJ</div><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  CO2 + 2H2 → CH4 + O2    ∆H0 = -571,50 kJ</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  C + 2H2O →  CH4 + O2</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  CH4 + O2 → CO2 + H2O</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;">  Si + O2 → SiO2 </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;">  Si + 2 H2O  → SiO2 + 2H2 </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;">  H2 + ½ O2  → H2O</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;"> </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;">    În urma acestor reacţii a rezultat o atmosferă uşor oxigenată, cu temperaturi  de  sute de grade şi presiuni de peste o sută de bari. Referitor  la acest „moment” cosmic, Cartea Adevărului ne relatează: În „ziua” cînd Creatorul a făcut Pământul şi cerurile, pe  Pământ  nu  era... nici  o  formă  de  viaţă,  ci  un  abur  se  ridica  de  la  Pământ  şi  uda suprafaţa  acestuia... (Geneza  2.4-6).   La  sfârşitul  acestei  zile  (ére,  n.a),  o primă  etapă de răcire atmosferică a adus planeta la mai puţin de 7 bari şi la o temperatură de sub 160 0C. A urmat  prima zi  (éră)  pe  Pământ şi  a doua ZI universală (prima ZI universală, fiind creaţia  Universului material – Geneza 1.1). Pământul era gol şi fără formă şi, întuneric era peste  faţa adâncului şi, Duhul Dumnezeului Suprem se mişca (dunametai)  peste  întinderea  apelor. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 35.45pt;">  În ebraică, cuvântul din text, tradus  zi, înseamnă perioadă de timp. Cuvântul gol  semnifică  absenţa  oricărei forme de viaţă, iar expresia: fără formă, semnifică lipsa formelor de relief, ce   urmau să  apară... Şi, Dumnezeul a zis: „să fie lumină” şi a fost lumină... (Geneza 1.2-3).                    Iată că în prima éră terestră (a doua ZI universală) s-a produs a doua răcire a Terrei, când atmosfera superdensă de abur a continuat să condenseze  şi astfel  lumina  difuză  şi-a  făcut  apariţia  pe  întinderea  apelor nemărginite, temperatura  scăzând  sub  100 0C,  iar  presiunea  absolută,  sub  2  bari. A urmat a treia ZI  universală  (a doua éră pe Pământ), când, practic, întreaga masă  de  apă  atmosferică a condensat, rămânând o cantitate cam cât cea de astăzi şi o atmosferă  portocalie translucidă, constituită în principal din N2 , CO2 , O2.  Motivul  acestei condensări   a  fost  a  treia   etapă   de răcire  a planetei, mai  exact a atmosferei  terestre.   Referitor  la  această  éră,   Biblia  ne  relatează: Dumnezeul a spus: „să fie o întindere (un cer, un firmament)  între apele de jos (cele condensate, lichide) şi apele de deasupra (cele sub formă de vapori)... (Geneza 1.6-8).</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  În a patra ZI universală, a treia éră pe Pământ, se petrec multe evenimente, dintre care cel mai important este apariţia vieţii, sub forma  regnului vegetal. Iată  că  cercetătorii  care  susţin  că  viaţa  a  apărut  timpuriu  faţă de  începutul  primei  ére terestre, cca. 700 milioane  de  ani, adică  după  numai cca. 1/7 din întreaga istorie a Terrei, au  dreptate, pentru  că  primele două ére pământeşti  sunt  scurte, constând  în doar două  etape succesive de răcire a atmosferei terestre. Referitor la această éră, Biblia ne  relatează: Dumnezeul a spus: „să se strângă apele la un loc... şi să se arate  uscatul... Pământul să producă vegetaţie: plante  cu  sămânţă, pomi  roditori, care  să facă rod după soiul lor” ...uscatul se va numi pământ... (Geneza 1.9-12).</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in -1.45pt 0pt 0in;">  Cine nu ştie astăzi că într-o éră  lungă a Pământului s-au produs principalele mişcări  epirogenetice  şi  orogenetice  şi  că, în  acest  mod, s-au  format mările şi oceanele, continentele şi insulele şi că  algele au existat în cantităţi uriaşe, iar vegetaţia luxuriantă a luat naştere datorită  condiţiilor optime  de dezvoltare: căldură, umiditate, lumină, dioxid de carbon, radioactivitate ?  </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  A urmat iarăşi o ZI  lungă, a  5-a  universală, şi a  4-a éră  terestră, în  care cerul devine  senin  (Geneza 1.14).  Pe  măsura consumării  CO2 , datorită  condiţiilor  „catalizatoare”  existente şi a eliberării  oxigenului  din dioxidul de carbon, precum şi a reducerii  considerabile  a  nivelului  radioactiv  terestru, atmosfera şi condiţiile de mediu au devenit, în majoritate, ca cele de  astăzi,  pe  cer, aştrii   de  zi  şi   de   noapte  devenind  vizibili: soarele  şi respectiv, luna şi stelele. Tot în această éră, odată cu desăvârşirea  oro şi  epirogenezei, algele îngropate au format principalele  zăcăminte  de petrol,   iar arborii îngropaţi, principalele zăcăminte carbonifere.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  În următoarea  ZI,  a  6-a  universală, a  5-a  éră  pe  Pământ,  Dumnezeul crează  regnul  animal – acvatic şi  aerian (Geneza 1.20-22), iar  în  ultima universală  –  a 7-a  (a şasea éră  terestră), Dumnezeul Suprem crează reptilele, mamiferele şi, la sfârşit, omul (Geneza 1.24-28).</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Chiar dacă noncreaţioniştii susţin, în „ordinea evoluţionistă”, că  reptilele  au apărut înaintea  păsărilor,  noi  nu  dăm  credit  acestora, deoarece  tot ce   s-a  descoperit   în  cadrul  ştiinţelor  naturii şi a fost conform cu  Biblia, a rămas în picioare, dar tot ce s-a afirmat în  cadrul  acestor ştiinţe şi nu  a fost conform cu Biblia, s-a prăbuşit, mai devreme sau mai târziu...</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Aşadar, Dumnezeul Absolut (Suprem) a creat  cerurile, pământul  şi  toată „oştirea” lor, pe care le-a  sfârşit  în  ZIUA a 7-a, după  care „S-a  odihnit” de  toată lucrarea făcută (Geneza 2.1, 2). Odihna  Dumnezeului, cunoscută în mod curent sub denumirea de Sabatul lui Dumnezeu, semnifică încetarea creaţiei Sale odată cu  ZIUA a 8-a, a infinitului, în care, pe baza „impulsului iniţial”, reprezentând ORIGINALUL – model de reproducere, sensul ireversibil al vieţii şi al existenţei în general este de la 0  la ∞, cu tot  ce este introdus în programul Computerului Divin – reprezentând toată desfăşurarea ulterioară! </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Este  de  neînţeles  elucubraţia  omului în  general, care  se  prevalează cu atâta înverşunare de absurd, când e atât de  simplu să laşi gândirea liberă să accepte logica, raţiunea, care te  conduce, implicit, la concepţia că există şi gândire superioară  ţie  şi  că  trebuie  să  fie  şi  o  Gândire  PRIMARĂ  şi  SUPREMĂ !  Cât de  simplă  este  înţelegerea  adevărului, acceptând  Cauza Gândirii – Nousul şi Cauza raţiunii – Logosul,  despre  care  ni  se  spune de două mii de ani că  El era la origine şi că nimic din ce a fost creat  nu s-a înfăptuit în afara Lui  (Ioan 1.1, 3, 4). </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Dacă  oamenii  de  „ştiinţă”   ar   fi   acceptat  Nous-ul  şi Logos-ul,  nu  ar mai  fi  fost  puşi  în  situaţia  penibilă  de  a inventa  tot felul de inepţii  spre a susţine  falsuri grosolane, decare râd şi copiii. Astfel, după  eşuarea  lamentabilă  a mitului „supei  oceanice”, au  fost  nevoiţi  să  inventeze  mitul  „supei  bazinelor  de concentrare”, invocând, astfel, existenţa grotelor de pe suprafaţa planetei !  Nu este de mirare că misologii  nu  s-au gândit mai  întâi  la cauza  imperioasă: apa, pentru că grote şi hidrogen sunt şi pe alţi aştri. Încercările unor savanţi  de a înlocui apa, ca mediu biologic, cu alte substanţe, cum ar  fi  amoniacul, vin  să  mai  adauge o filă  la dosarul prostiei:  numai apa este mediul ideal de  solvare a  tuturor   substanţelor vieţii, neutră din punct de vedere chimic, având şi  proprietatea de a-şi mări  volumul  în starea de  agregare solidă, fiind  singura compatibilă cu structura biologică. De asemenea, nu  este de mirare că tot misologii nu înţeleg că apa este doar o condiţie necesară  stării biologice şi  nicidecum  suficientă pentru existenţa  acesteia, întrucât nu se poate concepe o ordine funcţională, mai ales hipercomplexă, fără intervenţia HiperGândirii creatoare – consecinţa Nousului Suprem, Unul şi  Acelaşi cu Tatăl Ceresc. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Încercările actualilor cercetători (în „ape tulburi”!) de a găsi viaţă pe alţi aştri, se sprijină pe tot felul de argumente, cum ar fi prezenţa unor cantităţi mici de metan în atmosfera astrului respectiv. Astfel, aceştia  afirmă  că  nu poate  exista  metan  fără  ca  el  să provină din materie bioorganică! Fireşte că nu este greu să faci afirmaţii, chiar dacă acestea ţin de domeniul ignoranţei şi al inepţiei în general. Chimia îi contrazice  fără   echivoc pe aceşti „cercetători”,  care dau dovadă de o fantezie „demnă” de oameni aflaţi sub influenţa substanţelor halucinogene:</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> </div><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">   C + O2 → CO2                   ∆H0 = -393,51 kJ</div><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">   CO2 + 2H2 → CH4 + O2     ∆H0 = -571,50 kJ </div><div align="left" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Se  ştie  că  Evoluţia biologică  are  drept  postulat, pe care se sprijină, AUTORITATEA ABSOLUTĂ A INFERIORULUI  NATURAL  ÎN  FAŢA  SUPERIORULUI  NATURAL, adică tot ceea ce este în natură superior, e rezultatul a ceea ce este inferior! Deci, inferiorul în natură, este mai presus decât superiorul ! Asta da, logică !! </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  În antiteză cu teoria la modă de apariţie a omului pe Terra prin evoluţia fără creier – evoluţionismul, vom reda în continuare adevărul cu privire la originea omului, având la bază cele trei criterii: logica, metoda inducţiei şi experimentul. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Desigur, oricâte explozii mentale au existat (şi vor mai exista), care au dat naştere la tot felul de teorii lipsite de logică şi de orice fel de experiment real, o singură Carte  este infailibilă şi demnă de luat în seamă cu privire la originea lumii şi a vieţii. Doar această Carte NU are un autor (sau un grup de autori), aşa cum are orice carte, fie beletristică, ştiinţifică, filosofică, religioasă, sau ocultistă. Această Carte este o îmbinare, o compilare, atât conţinutul, cât şi compilarea neputând avea decât origine divină: A nu fi de acord cu acest adevăr incontestabil, ar însemna ca dilema să fie şi mai profundă, pentru că este mai greu de conceput ca un număr mare de persoane să cadă de acord spre a scrie o astfel de istorie, decât că unul le-ar fi furnizat materialul... Semnele adevărului ei sunt atât de izbitoare şi de neimitat, încât inventatorul ar fi trebuit să aibă un caracter mai uimitor decât eroul. (L-am parafrazat pe Jean Jaques Rousseau). </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Referitor la rolul şi poziţia omului creat de către Dumnezeul Absolut, Acesta  afirmă:   Voi  face  (un)  adam  care  să-Mi semene... (Geneza 1.26). În limba ebraică, în care a scris Moise(h), referitor la om, există  următoarele explicităţi: adam  –  om creat;  enos  – om reprodus (biologic); îş – bărbat; îşa – femeie; eυà – viaţă  (dătătoare de viaţă). De asemenea, tot în ebraică, Dumnezeul Se numeşte: Yahweh El-Ohim/Elohim Yahweh, primul reprezentându-L pe Dumnezeul Abstract, iar al doilea reprezentându-L pe Acelaşi Dumnezeu ca Reveleţie: Îngerul lui Yahweh. De aceea, când vorbeşte ca Revelaţie, Se adresează prin EU, iar când vorbeşte ca Dumnezeu Absolut, Se adresează prin EU, EL-EU. Această din urmă adresare este înlocuită de către traducători cu: noi, (al) nostru, în scopul justificării „Sfintei Treimi”, denumită decătre sectele moderne „Trinitate”. Exprimarea Dumnezeu a  zis: Să  facem om  după chipul şi asemănarea noastră (aşa cum se găseşte înscrisă în orice traducere – Geneza 1.26) este deja împământenită şi uzuală pentru orice comparaţie banală, care nu are nici o legătură cu raportul om-Dumnezeu. Vom analiza şi acest aspect în lumina adevărului. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Cuvântul chip, în ebraică, nu are singular, pentru că chipul nu poate avea caracter static, ci numai dinamic. Dacă ar fi să ne referim la chipul omului, acesta este diferit atât intrapersonal (de la naştere la bătrâneţe), cât şi interpersonal (de la individ la individ). Dacă ar fi să ne referim la Chipul Dumnezeului, Acesta este abstract (imperceptibil) pentru Yaweh El-Ohim şi exclusiv dinamic pentru Elohim Yahweh. Cât priveşte asemănarea, ea se referă exclusiv la scopul şi rolul omului creat: liber, independent în gândire, capabil de a comunica la nivelul nous-ului şi de a lua hotărâri avantajoase pentru sine şi neostile pentru semeni. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Deci, asemănarea  omului  creat  cu  Dumnezeul Creator nu reprezintă congruenţă, ci doar  similitudine – o asemănare limitată!! Ceea  ce  este  imperios  pentru  omul interesat de Mesajul   divin constă   în   înţelegerea  acestuia   şi   nu   în interpretatrea lui subiectivă. De aceea, în cele ce urmează, vom prezenta  explicit  conţinutul Mesajului  biblic  privitor  la  om, până la căderea sa în păcatul de moarte.</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Creatorul,  după  ce  a   pregătit   condiţiile   de   mediu – Edenul, l-a creat pe om din ţărâna pământului, din care crease tot regnul bioorganic. Referitor  la  noţiunea  de  ţărână a  pământului,  trebuie  să  precizăm  că   interpretarea acesteia în mod pueril, a generat  numeroase  doctrine  false în interiorul  bisericii creştine, despre  care Iesus şi  apostolii  Săi  au  profeţit  întocmai  (Matei 24.24;  2 Petru 2.1-3 etc.). Ţărâna  pământului reprezintă pământul prelucrat, denumit în  Scriptură  pământ roşu, mai  exact, înroşit, aşa cum argila  devine  prin  prelucrare  la  foc. Încercările  unor „savanţi” de a   explica că  pământul roşu, ce         a  stat la baza structurii materiale a lui Adam, ar fi un  pământ  anume, de  culoare  roşie,  existent  într-o  anumită  zonă   terestră,  constituie  o  inepţie – consecinţa firească a ignoranţei crase. Culoarea  roşie, verde, galbenă  etc. a  unui  pământ  zonal  depinde   de   oxizii   metalici  existenţi  în  acel pământ şi nu constituie, practic, nimic în determinarea structurii bioorganice hipercomplexe a trupului uman !</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Adam este  denumirea  ebraică a omului  creat, spre  deosebire de  enos, care  înseamnă om reprodus (aşa cum arătam mai sus) şi, din acest  motiv, primii  doi oameni şi Omul Iesus  sunt  denumiţi adami (Geneza 5.2; 1 Corinteni 15.45). În concepţia ignoranţilor, care ştiu doar că  adam  înseamnă  „scos din pământ roşu”, ar  trebui  şi  Eva  şi  Omul Iesus să fie prelucraţi din acelaşi  tip de material, dar nu  este  nici  pe  departe  aşa. Eva,  ca  trup  anatomic,  este  consecinţa  prelevării din structura anatomică a lui Adam, fiind  astfel  creaţie (nu reproducere !),  iar  Omul Iesus este, de  asemenea,  creaţie  (Ioan 1.14),  ca   germen  –  dezvoltat  ulterior ca  orice om reprodus ! Creatorul, când ne-a transmis cunoştinţa prin  savantul  adevărat – Moiseh, ne-a informat că toată  structura materială  a  trupului  adamic  se  regăseşte  în  scoarţa terestră. Dar acest „material” trebuia prelucrat prin creaţie şi  nu     orice fel  de  creaţie, ci una  hipercomplexă. Fireşte  că  numai  un  retardat poate accepta  ideea că  o structură  hipercomplexă  vie şi autonomă este rezultatul nimănui !</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Ceea ce trebuie cunoscut neapărat constă în faptul că  Edenul vine din eternitate şi  pleacă  în  eternitate, pentru că în Împărăţia Dumnezeului Etern nu se poate vorbi de  un început  propriuzis sau de  un sfârşit  propriuzis, ci doar despre o extrapolare la timp. Observăm, deci, că în cadrul  Împărăţiei  eterne  fiinţează o Împărăţie „proiectată” pentru o mie de ani, odată cu decizia de creaţie a Universului material (antisimetric), în urma căderii primului înger – Lucifer (Apocalipsa 12.7, 8). Edenul pregătit pe Pământ  tuturor îngerilor care l-au  urmat pe Drakon, în vederea  iertării acestora  prin  acordarea  unei  a  doua  şanse, constând în întruparea  lor  biologică – prin care li s-a şters din memorie păcatul originar (ceresc)  şi  li s-a dat voinţa şi înfăptuirea (Filipeni 2.13) – a fost oferit  primului adam, pe care Creatorul l-a aşezat în Grădina sădită de către Sine (Geneza 2.8, 9), ce urma să devină MODEL pentru întreg Edenul cuprins între cele două tropice, pe toată latitudinea Pământului (uscatului), unde natura ar fi oferit desfăşurarea legică a fenomenelor atmosferice şi climaterice în general. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Eternul (Yahweh) a decis, aşadar, după ce a pregătit  Astrul terestru pentru existenţa umană, ca primii îngeri căzuţi (din Cer) să fie întrupaţi în structură terestră, organizată  superior, hipercomplexă, întâi  Adam  şi  apoi, din  Adam, Eva. Îngerul Etern (Elohim Yahweh), adică Yahweh El-Ohim Revelat, Acelaşi  cu  Mesyah sau Cristos, a  poruncit omului–pereche  următoarele: Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi  peste toată  fauna ...peste toată vegetaţia*, care vă va sluji de hrană (Geneza 1.28, 29). </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"> [*Odată cu reluarea vieţii după  Potopul  lui  Noe, Dumnezeul nu i-a  impus  omului  restricţii  privitoare  la  hrănirea  sa din regnul animal şi vegetal (Geneza 9.3, 4)]</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Omul, aflat în Grădina Edenului, avea, deci, o  misiune şi  anume  stăpânirea  naturii,  care,  fireşte, nu  putea  fi  realizată   fără   cunoaştere:  Eternul  Dumnezeu  (Yahweh El-Ohim) l-a aşezat  pe om  în  grădina  Edenului  ca  să  o  lucreze  şi  să o păzească  (Geneza 2.15).  Nimic complex nu se poate lucra  fără  cercetare  şi cunoaştere, sensul de a păzi  grădina din  Eden nefiind ca  cel de astăzi. Fiare  agresive nu  erau, oameni de  nici un  fel nu  erau. Păzirea grădinii consta în dirijarea creativă a acesteia  de către om, ca urmare a asemănării sale cu  Dumnezeul Creator şi extinderii calităţii acesteia la întregul Eden dintre cele două tropice, aşa cum arătam mai sus.   </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Această Grădină reprezenta doar biotopul care mai târziu urma  să  se  numească   Ţinutul  dintre  râuri  –  Mesopotamia. Deci, primul  pas al omului  era  necesitatea cunoaşterii, pentru a putea  împlini calitatea de stăpân al planetei, pentru a fi roditor. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Al  doilea  pas  ce  trebuia  făcut, în  urma  poruncii  divine,  era reproducerea trupurilor  în care alţi  îngeri, căzuţi  şi  necăzuţi, urmau  a se  întrupa. Observăm, dar, că până  la  căderea  în  păcatul de moarte, adică până în momentul alegerii fatale, omul-pereche nu făcuse încă acest pas. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Dumnezeul  îi  crease  pe  cei doi  adami din „ţărână”. Deci, aceştia  erau  biologici, dar gloria lui  Dumnezeu era peste ei, nefiind goi (dezbrăcaţi), ca după căderea  lor  în  păcatul  morţii. Această  îmbrăcăminte  peste  trupul  biologic era, fizic, haina de lumină, din fotoni şi bosoni. Ea ar fi căzut de pe trup odată  la  doi  ani  şi  n-ar  mai  fi  existat un  chin şi o  pacoste, echivalentă cu plăcerea de câteva clipe. Dar, omul creat era în  faţa unei decizii personale: viaţa sau moartea. El  fusese înştiinţat de posibilitatea înfruptării  din oricare pom din  grădină,      inclusiv  din  pomul  aflat  în  mijlocul acesteia, care era  POMUL VIEŢII. De asemenea, fusese  înştiinţat  că dacă  mănâncă  din rodul acestui  Pom, are viaţa nemuritoare, dar  dacă  mănâncă  din  pomul cunoaşterii  binelui  şi a răului, va avea  viaţa muritoare, chiar din acel  moment! (Geneza  2.16, 17). Pomul  vieţii,  din punct de vedere natural, era  un pom obişnuit, fără nici un fel de atracţie, având, însă, cel mai „caloric” fruct dintre toţi. Pomul cunoaşterii  binelui şi a  răului  era  tot  un  pom  obişnuit, care, însă, era cel mai arătos, prin fructul său dulce, dar şi amar !  </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Traducerea versetului 2.23 coroborată cu cea din versetul 3.7, din cartea Genezei, este cel puţin bizară, pentru că ea nu face altceva decât să întărească predica Diavolului în faţa Evei! (Geneza 3.5). În condiţiile poruncii imperative a lui Dumnezeu către omul creat: ...Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l... (Geneza 1.28), este cel puţin absurd să admiţi că Biblia – Logosul          scris al Creatorului ar fi transmis un mesaj de genul: Bărbatul şi femeia erau goi şi nu le era ruşine (v. 2.23) şi (după ce au mâncat din rodul pomului morţii) ... li s-au deschis ochii, au văzut că sunt goi şi... s-au acoperit cu frunze (v. 3.7). Cei doi adami – îş (bărbatul) şi îşa (femeia) erau ca îngerii, având, deci, pe ei haina de lumină, care a căzut odată cu hotărârea bărbatului de a încălca preceptul primit de la Yahweh, prin care fusese înştiinţat de fatalitate în cazul acceptării rodului pomului cunoaşterii binelui şi a răului.        Aşa cum ştim, Adam a refuzat  viaţa  prin a nu-L crede  pe Creator, devenind  astfel purtătorul  motivului  morţii, adică al  păcatului  de moarte. Dacă  L-ar fi crezut pe Creator, ar fi acceptat   viaţa  şi  ar  fi  devenit   astfel   purtătorul motivului logicii – consecinţa Logosului. Cât de simplă ar  fi fost  înfruptarea dintr-un pom, decis a fi smochinul (Apocalipsa 22.2), al cărui fruct  are gustul cel mai plăcut: dulce-acrişor, ce simbolizează pentru  trupul uman  hrana cea  mai asimilabilă, constând  în  principal  din  oligozaharide. Nu   hrana   materială  era  însă  vizată  în  alegerea  opţională  a  lui Adam, ci  credinţa sau necredinţa în Logosul Creatorului !  Adam şi Eva  l-au  crezut, însă, pe  Diavol, venit, culmea, şi într-un chip hidos, de şarpe ! </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Interpretatrea subinfantilă că Adam ar fi fost pedepsit  de  către  Dumnezeu  pentru  voinţa   de   a  cunoaşte,  mâncând   dintr-un  măr (!),  îşi  are  explicaţia  exact  în  caracterul  adamic:  credul, superficial, misolog, duadismofil (adept al „unităţii” binelui şi a răului). În mijlocul Grădinii se afla Pomul vieţii, iar undeva pe aproape se afla pomul morţii. Dumnezeul NU i-a interzis omului creat din ţărâna pământului să mănânce din pomul din mijlocul grădinii (cum afirmă  femeia   în   faţa   Diavolului)   şi  nici  că  acest  pom  ar  fi  fost  un  măr  (cum  afirmă tradiţionaliştii), pentru că mărul este  chiar  pomul   care  Îl   simbolizează  pe   Elohim  Yahweh (Îngerul Eternului), aşa cum se găseşte relatat în aceeaşi Biblie!</div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Viaţa, în raport cu omul, apare, ca noţiune, pentru  prima  oară chiar în  grădina  Edenului, odată  cu „instituirea” Pomului  vieţii  de  către Creatorul lumii şi al vieţii, pentru ca apoi  să reapară, altfel, odată  cu ieşirea omului de sub Autoritatea  Dumnezeului  Suprem.  Desigur, viaţa,  ca  orice  noţiune  filosofică,  a  atras  după  sine,  pe  parcursul existenţei umane, concepţii diverse. Astfel, după naşterea primilor săi copii, Adam a denumit-o pe  îşa – soţia sa: viaţă, deoarece a  văzut că ea dădea naştere la viaţă ! În ebraică (după cum  este  relatat de către Moiseh), acest cuvânt este evà, iar  în greacă, zwh (zoè). Observăm  că Adam, primul îş (bărbat),  o  vede  pe  prima  îşa  (femeie)  drept  născătoarea vieţii, elaborând astfel, practic, prima concepţie despre viaţă  a omului despărţit de Creator şi de înţelepciunea Sa, concepţie preluată de întreaga generaţie născută din primii enoşi (oameni  muritori),   sub  diverse forme,   fie  de  către religiile păgâne, fie  chiar   de  către   religia  creştină,  de  mai  târziu.  În  acest  precept, nu  este  de  mirare că  mitul babilonian, ca şi religia  creştină – ortodoxă şi catolică,  au  în concepţia lor pe  mama lui Dumnezeu,  alias  zeiţa  Tiamat,  respectiv  Maica  domnului – pururea fecioară !  (A nu se confunda cu fecioara Miriam – cea   care   a  fost   aleasă  de   Dumnezeul  Atotputernic să zămislească Trupul  de  jertfă  al  lui  Mesyah, prin  care am  fost mântuiţi !).  </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Identificarea  existenţei  biologice  cu   VIAŢA,   ca   umare  a despărţirii omului de Creatorul Absolut, constituie  vederea  greşită  a  lui Adam şi a tuturor celor care au rămas în acesta. Faptul  că  atât cel  dintâi  adam, cât şi urmaşii  acestuia, au acceptat viaţa  propriuzsă – zoè – ca  fiind  femeia  născătoare,  în  antiteză  cu Dumnezeul Vieţii, nu constituie un motiv major care să ne împiedice a nu înţelege că adevărata  viaţă  este  zoè,  în contrast  cu  bios – care  reprezintă  doar existenţă biologică (efemeră) şi nimic altceva! Iesus  a spus: Eu sunt... Adevărul  (he  Aletia)  şi  Viaţa   (he  Zoè)  –  (Ioan  14.6),   şi  nu  a  spus niciodată că este  bios ! Cuvântul ζωηρος (zoeròs), care înseamnă viu, confirmă categoric că VIU este cel ce are viaţa în sine (zoè) şi nicidecum cel care deţine doar viaţa  congruentă  cu durata de existenţă a proceselor biochimice ale corpului adamic (bios), ceea ce atestă incontestabil că Viaţa este numai la Dătătorul  vieţii  şi, din  acest motiv, pentru  a  beneficia de viaţă, aceasta trebuie căutată la Sursa inepuizabilă  şi  nu  la  starea  biologică,  unde  se  găseşte  doar  ca  element de viaţă. </div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;"><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt;">  Dezvoltarea societăţii umane pe pământ, cu sau fără voia savanţilor atei, porneşte de la cei trei fii ai supravieţuitorului Noe: Sem, Ham şi Iafet. Dacă privim genealogia de dinainte de Potop, observăm că aceasta constă din două ramuri: Cain şi Set (înlocuitorul lui Abel), din care descinde inclusiv patriarhul Noe, împreună cu fiii săi. După căderea lui Adam în păcatul neascultării ca urmare a necredinţei, acestuia i s-a născut primul copil după „chipul” şi asemănarea sufletului său – negrul Cain, care a dat naştere arborelui genealogic ce a pierit în totalitate la Potop, cu o singură excepţie: soţia lui Ham!! Iată că avem acum şi explicaţia de ce primul Stat din lume – Kam (Ham) a fost negru, motiv care a determinat pe grecii de mai târziu să-l denumească Αιγiπτος (Egiptos), în traducere ţară închisă.   </div></div><div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt;">  </div><div class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman";">C. ORIGINEA SOCIETĂŢII UMANE</div><div class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman";">  </div><div class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times", "Times New Roma